Arhiva pentru luna iunie, 2010

”REACTII” LA INTÂLNIREA G20

1945, PATRIARHIA MOSCOVEI ŞI „TEOLOGIA BIRUINŢEI”

Odată cu apariţia la noi a filmului PREOTUL s-au născut şi discuţii despre Patriarhia Moscovei, Ortodoxia ei şi Serghianism. Vorbim despre adevăruri ale istoriei şi mărturisirii ortodoxe care trebuiesc scoase din contextul filmului şi abordate separat. Noi începem aici prin a cita un comentariu al Cuviosului Serafim Rose despre Ivan Andreev, mădular al Bisericii Ruse din Catacombe, înainte de război: „…el nu a mers niciodata spre extreme inutile in condamnarea tradarii ortodoxiei de catre Patriarhia Moscovei. Chiar si in articolul sau faimos si bine intampinat Are Patriarhia Moscovei Har? (Rusia Ortodoxa, 1948), dupa ce enumera motivele pentru care exista indoieli in privinta prezentei Harului in Tainele Patriarhiei Moscovei, el se abtine prudent de la aceasta afirmatie caustica facand urmatoarea inteleapta observatie.„caderea unei Biserici a lui Dumnezeu si transformarea ei intr-o „sinagoga a satanei” este un proces. Dar în privinţa faptului ca Biserica Sovietica a intrat pe calea care o va duce in final la aceasta „sinagoga” nu este nici un dubiu.”După acest comentariu, vă oferim un text foarte recent al teologului rus, Vladimir Moss (autor al cărţii Golgota Rusă i.e. THE RUSSIAN GOLGOTHA: NEW HISTORY TELLS STORY OF RUSSIA”™S 20th-CENTURY MARTYRS, Monastery Press) pentru a vă reaminti istoria È™i a putea înţelege complexitatea prezentului.

Este binecunoscut faptul că Patriarhia Moscovei a apărat È™i promovat cauza comunismului de aproape optzeci de ani, căutând scuze chiar È™i pentru cele mai diabolice fapte ale guvernului sovietic -iar asemenea fapte au fost fără precedent în istorie….acest proces a început cu DeclaraÈ›ia prosovietică a Mitropolitului Serghie, în 1927, È™i a luat proporţii sub Patriarhul Alexei în timpul celui de al doilea război mondial. +Continue Reading

NOII SFINŢI MARTIRI AI RUSIEI – UN EXEMPLU ţ MĂRTURISIRII CREDINŢEI ORTODOXE

Vă prezentăm fragmente din volumul SfinÈ›ii Catacombelor Rusiei – VieÈ›ile noilor martiri de Ivan Andreev, îngrijit È™i completat de Ieromonah Seraphim Rose. âeste mărturii sunt puţin cunoscute la noi, dar cunoaşterea lor ne va îndrepta imaginea a ceea ce înseamnă adevărata şi înfricoşătoarea mărturisire a credinţei.

Vom reveni curand cu un text despre nu mai puţin extraordinara biografie a lui Ivan Andreev.

EPISCOPUL MAXIM DE SERPUKOV

Primul Episcop al Bisericii din Catacombe
comemorat pe 6 iulie

(traducere din limba engleza din volumul SfinÈ›ii Catacombelor Rusiei – VieÈ›ile noilor martiri de Ivan Andreev, îngrijit È™i completat de Ieromonah Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Press, Platina, California, 1982)

Sf. Maxim Mărturisitorul

Sf. Maxim Mărturisitorul

„Toată lumea de ar intra în comuniune cu (Patriarhul) cel eretic, eu tot nu voi intra!”

Episcopul Maxim de Serpukov, din Arhiepiscopia Moscovei, a fost în lume Mihail Alexandrovici Zhizhilenko È™i s-a născut pe 2 martie, 1885. PărinÈ›ii lui locuiau la acea vreme la Kalisha (Polonia), unde tatăl său a fost procuror al CurÈ›ii din Kalisha timp de douăzeci È™i cinci de ani È™i s-a bucurat de mult respect din partea oamenilor. Familia lor era numeroasă, patriarhală, armonioasă; toÈ›i cei nouă copii au crescut È™i au studiat în Kalisha. Mama lor i-a crescut în spirit religios, cultivând în copii dragostea pentru Hristos, Biserică È™i oameni.

El a fost fratele mai tânăr al binecunoscutului Alexandru Alexandrovici Zhizhilenko, Profesor de Drept la Universitatea din Petersburg, care în 1922 a apărut ca apărător în faimosul proces al Mitropolitului Veniamin. După cuvintele Vlădicăi Maxim, fratele său nu era un om religios, iar apariÈ›ia sa la un proces al unor „figuri bisericeÈ™ti” el a declarat ,la începutul mărturiei sale, că, fiind ateist, îÈ™i asumă doar rolul de reprezentant al legii È™i de apărător al justiÈ›iei. Cu toate acestea, atunci când a aflat de ungerea secretă a fratelui său mai tânăr, Alexandru Alexandrovici s-a dus la oficiul acestuia È™i a primit binecuvântarea sa. După spusele văduvei lui A.A. Zhizhilenko (care a murit curând după consacrarea fratelui său) acest eveniment (călugărie secretă È™i episcopat) a produs o impresie adâncă asupra lui, iar atunci când, în delir fiind, murea, el ar fi spus: „Ei spun că nu există Dumnezeu, dar El există totuÈ™i.”

După terminarea È™colii, Mihail Alexandrovici a intrat ca student în medicină la universitatea din Moscova. Rudele sale au fost surprinse, deoarece atât tatăl cât È™i trei dintre fraÈ›i erau avocaÈ›i. Asta se întâmpla cam prin 1908. În 1911, fiind student, el s-a căsătorit cu o colegă, dar nu a trăit cu ea decât o jumătate de an. Mergând la părinÈ›ii ei în oraÈ™ul Eysk, ea a murit acolo, neputând duce la capăt sarcina. Cei doi nu au dorit sub nici o formă să întrerupă artificial această sarcină, deÈ™i amândoi È™tiau că fata este în pericol să moară. Vlădica È™i-a numit soÈ›ia „o binecredincioasă”. La acea vreme È™i el fusese foarte bolnav, fiind operat de apendicită, È™i se afla într-o stare atât de gravă încât cunoscuÈ›ilor le-a fost teamă să îi spună despre moartea soÈ›iei. Atunci când a început să îÈ™i revină, mari i-au fost tristeÈ›ea È™i disperarea pentru această pierdere. +Continue Reading

MAICILE DIN SHAMRODINO ÎN ÎNCHISOAREA SOLOVKI

În cea de a patra zi, gardienilor li s-a făcut teamă de puterea nepământeană pe care păreau să o posede aceste femei, È™i au refuzat pur È™i simplu să le atingă sau să aibă în orice fel de a face cu ele. ÎnsuÈ™i comandantului i-a fost frică să le trimită din nou pe deal. Și aÈ™a ele nu au fost deranjate din rugaciune È™i au fost scoase de pe raÈ›iile de pedeapsă. Atunci când, patru ani mai târziu, am părăsit Vokuta, maicile erau tot la fabrica de cărămizi È™i în continuare nu lucraseră nici o zi pentru regimul comunist. Erau privite cu teamă È™i respect. Gardienii au fost instruiÈ›i să nu le atingă sau să le deranjeze. Ele îÈ™i găteau propria mâncare È™i îÈ™i făceau chiar propriile haine. DevoÈ›iunile lor È™i le faceau dupa propriul tipic È™i păreau mulÈ›umite È™i în pace. DeÈ™i prizoniere,ele erau libere spiritual. Nimeni in Uniunea Sovietică nu avea asemenea libertate a rugăciunii precum ele.

ȘI MIRACOLUL BĂRBĂÈšIEI LOR
comemorate pe 12 noiembrie

(traducere din limba engleza din volumul SfinÈ›ii Catacombelor Rusiei – VieÈ›ile noilor martiri de Ivan Andreev, îngrijit È™i completat de Ieromonah Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Press, Platina, California, 1982)

Peste cel care lucrează, Dumnezeu îÈ™i revarsă mila; dar cel ce iubeÈ™te primeÈ™te mângâiere
Starețul Ambrozie de la Optina

În vara lui 1929 au ajuns la Solovki în jur de treizeci de maici. Probabil că majoritatea lor veneau de la mănăstirea Shamrodino din apropierea Optinei.
Maicile nu au fost încartiruite cu celelalte femei după obicei, ci separat. Când au început să fie interogate È™i controlate, ele au refuzat să dezvăluie lucruri de bază despre ele, ca de pildă numele, anul È™i locul naÈ™terii, educaÈ›ie È™i aÈ™a mai departe.
După strigăte , ameninÈ›ări È™i bătăi ele au fost puse în detenÈ›ie solitară È™i torturate prin foame, sete È™i lipsă de somn; adică s-au folosit asupra lor metodele de presiune obiÈ™nuite. Dar maicile au rămas neînduplecate, ba chiar s-au dovedit suficient de curajoase – lucru foarte rar întâlnit în lagărele de concentrare – încât să refuze orice fel de muncă silnică.

După câteva zile, împreună cu profesorul Zhizhilenko (care a fost trimis la Solovki deoarece, în vreme ce era medic È™ef la închisoarea Taganka din Moscova, a acceptat intrarea în monahism È™i a devenit episcopul Maxim) am fost chemaÈ›i de către È™eful DirecÈ›iei Sanitare. Ni s-a poruncit, în mod confidenÈ›ial, să facem un examen medical al maicilor, cu aluzia că, e bine să reiasă faptul că nu sunt capabile de muncă fizică, astfel încât să existe un motiv oficial pentru care să fie scutite de muncă silnică. +Continue Reading

DELEGAŢIA ISTORICĂ DE LA PETROGRAD DIN 1927

„Guvernul nostru” – l-a întrerupt brusc Mitropolitul Serghie pe Ep. Dimitrie – „a persecutat clerul numai pentru crime politice.”
„âeasta este o blasfemie!” a ripostat înfierbântat Episcopul Dimitrie.
„Noi dorim să obţinem reconcilierea Bisericii ortodoxe cu regimul de guvernare” a continuat Mitropolitul Serghei iritat, „În vreme ce voi vă străduiţi să accentuaţi caracterul contra-revoluţionar al Bisericii…În consecinţă, voi sunteţi contra-revoluţionari, în timp ce noi suntem cu totul loiali regimului Sovietic!”

Un dialog cu Mitropolitul Serghie

(traducere din limba engleza din volumul SfinÈ›ii Catacombelor Rusiei – VieÈ›ile noilor martiri de Ivan Andreev, îngrijit È™i completat de Ieromonah Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Press, Platina, California, 1982)

Declaraţia infamă a Mitropolitului Serghie din 16-29 iulie, 1927, a fost resimţită ca un şoc profund de către întreaga lume ortodoxă rusă. Voci de protest, ale clericilor şi mirenilor au răsunat din fiecare colţ al pământului rus. Un volum mare de „scrisori” au fost trimise Mitropolitului Serghie, şi copii ale lor au împânzit ţara. Autorii acestor scrisori îl implorau pe Mitropolitul Serghie să renunţe la calea dezastruoasă pe care acesta o alesese.

După un torent de asemenea „scrisori” de protest, un şir nesfârşit de delegaţii a început să ia cu asalt pe Mitropolitul Serghie în Moscova.

Una dintre aceste nenumărate delegaţii a fost şi Delegaţia istorică a arhiepiscopiei Petrogradului, care a mers la Moscova pe 27 noiembrie, 1927, fiind compusă din următorii membrii: Sfinţia Sa Dimitrie Liubimov, Episcop de Gdov (Vicar al Arhiepiscopiei Petrogradului), Arhiereu Victor Dobronravov, Prof. I.M. Andreev (subsemnatul) şi C.A. Alexeev. Episcopul Dimtrie îl reprezenta pe Mitropolitul Iosif al Petrogradului şi aducea cu el o lungă scrisoare care fusese semnată de şapte episcopi aflaţi în Petrograd (între care, înafara Mitropolitului Iosif şi a Episcopului Dimitrie se numărau, Episcopul Gavriil, Episcopul Stepan şi Episcopul Serghie de Narva). Arhiereul Dobronravov reprezenta un numeros grup de clerici din Petrograd şi avea cu el o scrisoare de la ei semnată de Arhiereu Profesor F.K. Andreev. Eu reprezentam cercurile academice şi aduceam o scrisoare de la un grup de academicieni şi de profesori de la âademia de ştiinţe, universitate şi alte instutuţii de învăţământ superior; scrisoarea fusese redactată de Prof. S.S. Abramovici-Baranovschi (anterior la âademia de Jurisprudenţă Militară) şi de Prof. M.A. Novoselovi (cunoscut publicist şi editor al „Bibliotecii de Religie şi Morală”, care trăia în ascuns în Moscova şi Petrograd). C.A. Alexeev reprezenta masele largi de mireni. +Continue Reading

BISERICA DIN CATACOMBE

De aceea problema luptei împotriva comunismului este o problemă spirituală È™i nu una politică. De aceea problema diviziunilor pe bază de jurisdicÈ›ii nu este o problemă a „certei dintre episcopi pentru poziÈ›ii”. Nu, ea este o problemă a colaborării (sau a acceptării tacite) cu înaintemergătorii lui Antihrist sau a luptei fără compromisuri cu ei. Numai aceasta ne separă de cei care s-au rupt de Adevăr; dar nu ne separă de poporul rus, pentru că acolo sufletul, chiar dacă este invizibil, chiar dacă s-a retras în el însuÈ™i, este încă viu, nu este înrobit spiritual; este atras de lumina Adevărului. Și ca mărturie a acestui fapt stă existenÈ›a, în condiÈ›iile înfricoÈ™ătoare ale Uniunii Sovietice, unde mulÈ›i s-au făcut Iude, fie de frică, fie cu buna È™tiinÈ›ă, a Bisericii din Catacombe, cea care nu a căzut.”

(traducere din limba engleza din volumul SfinÈ›ii Catacombelor Rusiei – VieÈ›ile noilor martiri de Ivan Andreyev, îngrijit È™i completat de Ieromonah Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Press, Platina, California, 1982)

„Realitatea vieÈ›ii din Uniunea Sovietică este un coÈ™mar înfricoÈ™ător care nu poate fi nici crezut, nici înÈ›eles de către cei care nu l-au trăit. Și ceea ce este cel mai înfricoÈ™ător nu sunt lipsurile materiale, arestările È™i interdicÈ›iile, ci faptul că se duce o bătălie conÈ™tientă, sistematică È™i diabolică pentru posedarea sufletului uman È™i împotriva lui Dumnezeu. âesta este scopul principal È™i tot restul îi este subordonat.

Din punct de vedere calitativ, înaintemergătorii lui Antihrist au făcut deja din împărăÈ›ia acestuia o realitate în acest loc (Rusia). Antihristului în persoană nu-i rămane nimic de inventat: lui îi va reveni misiunea de a răspândi metodele NKVD-ului sovietic (PoliÈ›ia Secretă) la celelalte cinci È™esimi ale feÈ›ei pământului. Singurul fenomen luminos, fericit È™i încurajator aici este existenÈ›a Bisericii din Catacombe, a bisericii din sălbăticie. Ea ne permite să privim cu optimism bătălia sufletului rus cu ateismul: acolo, Biserica cea nebiruită a fost păstrată, cea pe care, aÈ™a cum ne-a promis Hristos, porÈ›ile iadului nu o vor birui.

Nu pot oferi multe nume È™i evenimente. Pentru motive lesne de înÈ›eles, nici prea multe detalii nu pot aduce. Pot doar sa povestesc pe scurt sau să amintesc. Dar nici sa tac nu pot; nu am dreptul È™i nici nu vreau deoarece prin tăcerea mea aÈ™ trăda Adevărul È™i memoria acelor preoÈ›i-martiri pe care i-am văzut, cu care am vorbit È™i cu care am împărÈ›it cinci ani înfricoÈ™ători de detenÈ›ie în lagărul de concentrare de la Solovki.

Patriarhul Tihon a condus cu înÈ›elepciune corabia Bisericii pe marea vieÈ›ii care devenise atât de agitată după revoluÈ›ie. PoziÈ›ia sa a fost extraordinar de dificilă, nu doar pentru că era mereu ameninÈ›at de un pericol fizic, nici măcar pentru ca în toÈ›i cei È™apte ani ai cârmurii sale, fiecare zi a fost o tortură morală, ci pur È™i simplu pentru că nu a mai existat o asemenea perioadă în istoria Bisericii. El a trebuit să croiască un drum cu totul nou printr-o È›ară necunoscută. De aceea greÈ™elile sale sunt atât de uÈ™or de înÈ›eles È™i de iertat. Meritul său este cu atât mai mare cu cât el a prevăzut È™i a pus temelia Bisericii din Catacombe: din timpul vieÈ›ii el l-a binecuvântat pe medicul psihiatru, Profesorul Zhizhilenko, să întemeieze Biserica din Catacombe. Mai târziu, Profesorul Zhizhilenko, în timp ce lucra ca medic sub sovietici, a fost tuns È™i numit episcop al Bisericii din Catacombe, fiind ulterior arestat, întemniÈ›at È™i, în 1930, împuÈ™cat.
După moartea Patriarhului, succesorii săi au fost proscriÈ™i unul după altul. Și apoi, Mitropolitul Serghie, devenind cap al Bisericii, a publicat DeclaraÈ›ia cunoscută de toÈ›i, prin care consideră bucuriile È™i tristeÈ›ile revoluÈ›iei ca fiind È™i ale sale È™i îi numeÈ™te pe toÈ›i martirii „criminali politici”. +Continue Reading

GRUPAJ DE ŞTIRI CARE ARATĂ ÎN CE ”DIRECŢIE” MERGEM

  • Slavă lui Dumnezeu şi pe pământ pace”, tema Întrunirii Ecumenice Internaţionale pentru Pace din 2011
  • Scuze din partea Patriarhului Serbiei pentru comunitatea musulmană
  • Summit creştino-musulman
  • Biserica Rusiei întăreşte relaţiile cu Dioceza catolică de Paris
  • Dialog religios pe tema migraţiei
  • Română şi Biserica Evanghelică din Germania
  • Dialog ecumenic la Timişoara
  • La Edinburgh are loc Conferinţa mondială „Misiune şi Evanghelizare”
  • Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină 2010 la Ierusalim: 23-31 ianuarie
  • Participare a teologiei româneşti la congresul internaţional cu tema „Pace, frăţietate şi demnitate umană în religiile monoteiste”
  • „Europa constituie în primul rând o realitate spiritual-culturală„
  • Simpozionul internaţional cu tema „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi„ la Palatul Patriarhiei
  • A IV-a Consfătuire panortodoxă presinodală Chambesy, 6-12 iunie 2009

AGENDA ECUMENISTA PE Vţ

Ceea ce nu demult parea doar o posibilitate, devine realitate, intr-un proces de nivelare si politizare a credintei fara precedent. Ceea ce sfintii si martirii au aparat, se desface cu libidinosenie diplomatica si discursuri demagogice. Valul epidemiei ecumeniste creste in amploare, dizloca ecumenicitatea in Adevar si risca sa inghita pe multi, popoare si biserici, inseland fara scrupul, cu zaharina iubirii de frati mascand fierea urii de Adevar, sufletele celor care nu vor sa creada ca raul musca mortal, chiar in aceste zile si chiar din inima Bisericii Ortodoxe…transformand-o, fara a ne cere incuviintare, in biserica globalista si inchinatoare la idolii lumii celei noi! Papa merge in vizita in Cipru, oficial, ca purtator de pace, in ascuns, ca inainte mergator al lui Antihrist. Nu toti au fost inghititi de val, nu toti vor musca din marul otravit…Mitropolitul Athanasie de Lemesou este un exemplu. Din fericire, nici primul si nici ultimul! Sa nadajduim in Hristos, sa ne rugam, sa ne alaturam dreptmaritorilor crestini si pastorilor adevarati, sa invatam sa discernem duhurile, caci ravna si trezvie se cere de la noi in aceste timpuri, iar nu nepasare si somnolenta. Vremea rugaciunii este azi, mai mult decat oricand, si vreme de lupta! Vrajmasul in strai de oaie se da pe zi ce trece mai aproape, dar nici Stapanul nu ne paraseste. Nu te teme, turma mica! Domnul va fi cu tine! Iar cei ce vor sa se mantuiasca, se vor mantui!

PAPA BENEDICT al XVI-lea EFECTUEAZA O VIZITA ISTORICA IN CIPRU
detalii
TOT DESPRE VIZITA PAPEI IN CIPRU
detalii
ORTODOCSII BULGARI CONSIDERA UNIREA CU CATOLICII O CHESTIUNE „URGENTA”
detalii
VIZITA PAPEI IN SERBIA IN 2013?
detalii
ERESIARHUL BARTOLOMEU VREA SA GRABEASCA CONVOCAREA SINODULUI „PAN-ORTODOX”

detalii
DEDESUBTURILE „SINODULUI” al 8-lea: NIKODIM-KIRIL-BARTOLOMEU-PAPA
detalii
MIRENI SI CLERICI DIN MITROPOLIA MOLDOVEI SE DELIMITEAZA DE ACTIUNILE PATRIARHULUI KIRIL
detalii

ISRAELUL IN MIJLOCUL UNUI SERIOS CONFLICT DIPLOMATIC

Atacul unui comando israelian asupra unui convoi umanitar cu destinatia Gaza s-a soldat cu victime si a produs un conflict diplomatic imprevizibil, care risca sa ia amploare.

SPANIA: OPOZITIA SI ONG-urile CER RUPEREA RELATIILOR CU ISRAELUL
detalii
REPLICI. CRIZA DIPLOMATICA DINTRE TEL AVIV SI ANKARA SE ACUTIZEAZA
Israelul este ţinta unui atac condus de guvernul islamist al Turciei
detalii
RAID ISRAELIAN ASUPRA UNUI CONVOI DE AJUTOARE UMANITARE SOLDAT CU CEL PUTIN NOUA VICTIME
detalii

Revista AXA

A aparut numarul 39 al revistei AXACiprian BOJAN – redactor, Marius CARAMAN – fotografii, Costin C. – consultant, Eleodorus ENĂCHESCU – redactor, Alina GLOD – secretar general de redacţie, Cristian IORDAN – difuzare, Grigore OPRIŢA – consultant, Ioana MIHAI – difuzare, Dragoş NICU – redactor şef adjunct, Ştefan PLĂMĂDEţĂ – redactor, Ionuţ RUSE – director difuzare, SACCSIV – redactor, Florin STUPARU – redactor şef, Şerban TEODORESCU – IT, Mugur VASILIU – director.

Puteţi să vă procuraţi publicaţia AXA la numărul de telefon 0721.094.447 – Ionuţ RUSE sau la adresa: Ionuţ RUSE – comuna Chirnogi, judeţul Călăraşi, cod 917025

http://axa.info.ro