DELEGAŢIA ISTORICĂ DE LA PETROGRAD DIN 1927

„Guvernul nostru” – l-a întrerupt brusc Mitropolitul Serghie pe Ep. Dimitrie – „a persecutat clerul numai pentru crime politice.”
„âeasta este o blasfemie!” a ripostat înfierbântat Episcopul Dimitrie.
„Noi dorim să obţinem reconcilierea Bisericii ortodoxe cu regimul de guvernare” a continuat Mitropolitul Serghei iritat, „În vreme ce voi vă străduiţi să accentuaţi caracterul contra-revoluţionar al Bisericii…În consecinţă, voi sunteţi contra-revoluţionari, în timp ce noi suntem cu totul loiali regimului Sovietic!”

Un dialog cu Mitropolitul Serghie

(traducere din limba engleza din volumul SfinÈ›ii Catacombelor Rusiei – VieÈ›ile noilor martiri de Ivan Andreev, îngrijit È™i completat de Ieromonah Seraphim Rose, Saint Herman of Alaska Press, Platina, California, 1982)

Declaraţia infamă a Mitropolitului Serghie din 16-29 iulie, 1927, a fost resimţită ca un şoc profund de către întreaga lume ortodoxă rusă. Voci de protest, ale clericilor şi mirenilor au răsunat din fiecare colţ al pământului rus. Un volum mare de „scrisori” au fost trimise Mitropolitului Serghie, şi copii ale lor au împânzit ţara. Autorii acestor scrisori îl implorau pe Mitropolitul Serghie să renunţe la calea dezastruoasă pe care acesta o alesese.

După un torent de asemenea „scrisori” de protest, un şir nesfârşit de delegaţii a început să ia cu asalt pe Mitropolitul Serghie în Moscova.

Una dintre aceste nenumărate delegaţii a fost şi Delegaţia istorică a arhiepiscopiei Petrogradului, care a mers la Moscova pe 27 noiembrie, 1927, fiind compusă din următorii membrii: Sfinţia Sa Dimitrie Liubimov, Episcop de Gdov (Vicar al Arhiepiscopiei Petrogradului), Arhiereu Victor Dobronravov, Prof. I.M. Andreev (subsemnatul) şi C.A. Alexeev. Episcopul Dimtrie îl reprezenta pe Mitropolitul Iosif al Petrogradului şi aducea cu el o lungă scrisoare care fusese semnată de şapte episcopi aflaţi în Petrograd (între care, înafara Mitropolitului Iosif şi a Episcopului Dimitrie se numărau, Episcopul Gavriil, Episcopul Stepan şi Episcopul Serghie de Narva). Arhiereul Dobronravov reprezenta un numeros grup de clerici din Petrograd şi avea cu el o scrisoare de la ei semnată de Arhiereu Profesor F.K. Andreev. Eu reprezentam cercurile academice şi aduceam o scrisoare de la un grup de academicieni şi de profesori de la âademia de ştiinţe, universitate şi alte instutuţii de învăţământ superior; scrisoarea fusese redactată de Prof. S.S. Abramovici-Baranovschi (anterior la âademia de Jurisprudenţă Militară) şi de Prof. M.A. Novoselovi (cunoscut publicist şi editor al „Bibliotecii de Religie şi Morală”, care trăia în ascuns în Moscova şi Petrograd). C.A. Alexeev reprezenta masele largi de mireni.

În ciuda faptului că Delegaţia de la Petrograd a ajuns la Moscova ]n urma multor altor delegaţii care veniseră în acelaşi scop, ea a fost primită fără întârziere. Convorbirea cu Mitropolitul Serghie a durat două ore.
Înainte de a intra la Mitropolitul Serghie, toţi membrii delegaţiei au mers la el ca să primească binecuvântare, s-au prezentat şi au mărturisit că au venit în calitate de copii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe.

Atunci când Mitropolitul Serghie a terminat de citit scrisorile care i-au fost aduse (de la episcopi, de la cler şi de la mireni), Episcopul Dimitrie – care avea 70 de ani – a căzut în genunchi înaintea lui şi a spus cu lacrimi: „Vlădica, ascultă-ne, în numele lui Hristos!”

Mitropolitul Serghie l-a ridicat imediat, l-a aşezat într-un fotoliu şi a spus cu voce fermă şi oarecum iritată: „Ce să ascult? Tot ceea ce aţi scris au mai scris şi alţii înainte, şi la toate acestea am răspuns de multe ori clar şi precis. Ce îţi este neclar?”

„Vlădica!” a început Episcopul Dimitrie cu voce tremurândă şi multe lacrimi – „la vremea consacrării mele tu mi-ai spus că trebuie să fiu credincios Bisericii Ortodoxe şi că, la nevoie, trebuie să fiu pregătit să îmi dau viaţa pentru Hristos. Şi acum acest timp al mărturisirii a venit şi eu vreau să sufăr pentru Hristos, dar tu, prin Declaraţia ta, în loc de calea către Golgota ne propui să urmăm calea colaborării cu un regim duşman lui Dumnezeu care persecută şi blasfemiază pe Hristos; tu ne propui să ne bucurăm cu bucuriile sale şi să ne întristăm cu tristeţile sale… Guvernanţii noştrii se luptă să anihileze religia şi Biserica şi se bucură de succesul propagandei lor antireligioase. Bucuria lor este izvorul nostru de tristeţe. Tu ne propui să mulţumim guvernului Sovietic pentru atenţia pe care o acordă populaţiei ortodoxe. Dar cum se exprimă această atenţie? Prin uciderea a sute de episcopi, mii de preoţi şi milioane de credincioşi? Prin desacrarea celor sfinte, batjocura moaştelor, prin distrugerea unui număr imens de biserici şi desfiinţarea tuturor mănăstirilor? Cu siguranţă că ar fi fost mai bine dacă nu am fi primit asemenea ”šatenţie”™”!

„Guvernul nostru” – l-a întrerupt brusc Mitropolitul Serghie pe Ep. Dimitrie – „a persecutat clerul numai pentru crime politice.”
„âeasta este o blasfemie!” a ripostat înfierbântat Episcopul Dimitrie.
„Noi dorim să obţinem reconcilierea Bisericii ortodoxe cu regimul de guvernare” a continuat Mitropolitul Serghei iritat, „În vreme ce voi vă străduiţi să accentuaţi caracterul contra-revoluţionar al Bisericii…În consecinţă, voi sunteţi contra-revoluţionari, în timp ce noi suntem cu totul loiali regimului Sovietic!”
„Nu este adevărat!” a exclamat cu emoţie Episcopul Dimitrie „aceasta este încă o blasfemie la adresa mărturisitorilor, martirilor, acelora care au fost împuşcaţi şi acelora care zac în lagăre de concentrare sau sunt proscrişi..Ce act contrarevoluţionar a săvârşit Mitropolitul Veniamin cel executat? Ce este contra-revoluţionar în atitudinea Mitropolitului Petru de Krutisk?!”
„Şi Soborul de la Karlovitz, după părerea ta, nici acela nu a avut caracter politic?” l-a întrerupt Mitropolitul Serghie din nou.
„Nu a fost nici un Sobor de la Karlovitz în Rusia” a răspuns Episcopul Dimitire cu voce scazuta, „şi mulţi din lagărele de concentrare nu au ştiut nimic despre acest Sobor.”
„Eu personal” a continuat Episcopul Dimitrie „sunt un om complet apolitic şi dacă ar trebui să mă acuz în faţa GPU, nu îmi pot imagina nimic de care să mă fac vinovat faţă de regimului Sovietic. Eu doar plâng şi sufăr văzând persecuţia împotriva religiei şi Bisericii. Nouă, păstorilor, ni se interzice să vorbim despre aceasta şi tăcem. Dar la întrebarea dacă există persecuţie împotriva Bisericii şi religiei în Uniunea Sovietică nu pot decît să răspund afirmativ. Cînd ţi-au propus, Vlădica, să scrii declaraţia ta, de ce nu le-ai răspuns ca Mitropolitul Petru, că poţi să taci, dar că nu poţi spune ceea ce este neadevărat?”
„Si unde este neadevărul?” a exclamat Mitropolitul Serghie.
„În faptul că persecuţia împotriva religiei, acest „opiu al popoarelor” în conformitate cu doctrina marxistă, nu numai că există între noi, dar a atins limite nemaiîntâlnite de cruzime, cinism şi blasfemie!” a răspuns Episcopul Dimitrie
„Ei bine, noi ne luptăm cu asta” a continuat Mitropolitul Serghie „dar o facem în mod legal, nu ca nişte contra-revoluţionari… şi atunci când ne vom fi demonstrat loialitatea noastră totală faţă de regimul Sovietic, rezultatele vor fi încă şi mai remarcabile. Probabil că vom reuşi, ca o contrabalanţă la Ateistul, sa publicăm şi noi mica noastră revistă religioasă…”
„Ai uitat, Vlădica, că Biserica este Trupul lui Hristos şi nu o organizaţie cu „o mică revistă” sub cenzura unui regim ateist!” a spus Arhiereul Dobronravov.
„Nu conştiinţa noastră politică, ci cea religioasă, ne împiedică să ne alăturăm declaraţiei tale.” am adăugat eu.
„Eu vreau să sufăr pentru Hristos, iar tu ne propui să renunţăm la El!” a spus C.A. Alexeev cu mânie.
„Şi deci voi vreţi o schismă?” a întrebat Mitropolitul Serghie ameninţător. „Nu uitaţi că păcatul schismei nu se spală nici măcar cu sângele martiriului! Majoritatea este de acord cu mine.” a adăugat el autoritar.
„Vocile trebuiesc cântărite, nu numărate, Vlădica!” am obiectat eu. „Până la urmă, Mitropolitul Petru , Locum Tenens legal al Scaunului Patriarhal, nu este de acord cu tine: nici Mitropoliţii Agatanghel, Chiril şi Iosif; nici asemenea luminători precum Mitropolitul Arsenie, Arhiepiscopul Serafim de Uglich, Episcopii Victor, Damaschin şi Averchie, şi mulţi alţii; nici bătrânii Optinei, nici prizonierii de la Solovki…”
„Adevărul nu se află întotdeauna acolo unde este majoritatea” a adăugat Arhiereul Dobronravov; altfel, Mântuitorul nu ar fi vorbit despre „turma cea mică”. Şi capul Bisericii nu s-a aflat mereu de partea Adevărului. Este suficient să ne amintim de vremurile lui Maxim Mărturisitorul.”
„Prin noua mea politică, eu salvez Biserica” a răspuns Mitropolitul Serghie în mod deliberat.
„Ce spui Vlădica!” au exclamat, într-o singură voce, toţi membrii Delegaţiei. „Biserica nu are nevoie de salvare.” a adăugat Arhiereul Dobronravov; „Porţile iadului nu o vor birui. Tu însuţi, Vlădica, ai nevoie de salvare prin Biserică.”
„Altceva am vrut să spun” a răspuns Mitropolitul Serghie cumva derutat.
„Şi de ce, Vlădica, ai introdus o rugaciune pentru regim în Liturghie, în vreme ce ai interzis rugăciunea „pentru cei în inchisori şi pentru cei proscrişi?” l-am întrebat
„Trebuie să vă reamintesc binecunoscutul text al Apostolului Pavel cu privire la autorităţi?” ne-a întrebat, ironic, Mitropolitul Serghie. „Cât despre rugaciunea pentru cei proscrişi”, mulţi diaconi au demonstrat ce înseamnă asta.”
„Şi cînd, Vlădica, ai să schimbi Fericirile din Liturghie?” am obiectat eu din nou „La urma urmei, unii pot să le demonstreze şi pe acelea.”
„Nu schimb Sfânta Liturghie” a replicat sec Mitropolitul.
„Şi cine are nevoi de rugaciuni pentru regimul ateist? Cu siguranţă că regimul ateist Sovietic nu are nevoie de ele. Şi credincioşii se pot ruga numai pentru „îmblânzirea inimii conducătorilor” şi „pentru luminarea celor în greşeală”. Dar să te rogi pentru un regim anti-Creştin este imposibil.”
„Chiar aşa? Ce fel de Antihrist vedeţi voi aici?” a răspuns Mitropolitul cu un gest dispreţuitor din mână.
„Dar spiritul este întocmai cel al lui Antihrist,” am insistat „Şi cine a cerut această rugăciune? Te-au forţat ei să o introduci?”
„Ei bine, am găsit eu asta de cuviinţă.”
„Nu, Vlădica, răspunde în faţă lui Dumnezeu, din adâncimea conştiinţei tale de arhipăstor: te-au forţat ei cu asta şi cu toate celelalte din „noua politică bisericească” sau nu?”
Intrebarea aceasta a trebuit repetată cu încăpăţânare şi insistenţă de multe ori înainte ca Mitropolitul Serghie să răspundă, în sfârşit. „Ei bine, ei aşa forţează – dar aşa gândesc şi eu.” a concluzionat el în grabă şi cu teamă.
„Şi de ce, Vlădica, ai poruncit ca numele tău să fie pomenit imediat după numele Mitropolitului Petru? Am auzit că şi pentru asta s-a dat ordin de sus, cu intenţia ca, în curând, numele Mitropolitului Petru nici să nu mai fie pomenit.” Mitropolitul Serghie nu a răspuns. (În 1936 pomenirea Mitropolitului Petru, care a murit în 1937 sau 1938, a fost interzisă).
„Şi cine a numit „Sinodul Patriarhal Temporar”? Şi cine s-a ocupat de numirea şi transferul episcopilor? De ce a fost Mitropolitul Iosif (de Petrograd) îndepărtat fără voia lui de la păstorire? Noi ştim, Vlădica, că toate acestea s-au făcut de către un „ober-procurator” neoficial, agentul poliţiei secrete comuniste Tuchkov, împotriva voinţei tale.”
„De unde le-ai scos pe toate astea?” a întebat Mitropolitul Serghie, cumva derutat.
„Toată lumea ştie, Vlădica.”
„Şi cu cine te-ai înconjurat, Vlădica?” a adăugat Arhiereul Dobronravov. „Numai numele Episcopului Alexei (mai târziu „Patriarh”) este suficient ca să discrediteze întregul tău Sinod.”

Mitropolitul Serghie s-a ridicat şi ne-a spus că se va gândi la ce am discutat şi că ne va da un răspuns în scris în trei zile. Audienţa se sfârşise. În trei zile Mitropolitul Serghie a dat un răspuns scris, repetând în general şi cu expresii nebuloase tezele declaraţiei sale.

Delegaţia s-a reîntors la Petrograd. Şi în scurt timp s-a produs schisma. âelora care s-au rupt de la comuniune cu Mitropolitul Serghie, acesta le-a răspuns prin interdicţii; agenţii poliţiei secrete l-au ajutat în mod cinic.

Membrii Delegaţiei de la Petrograd au fost curând arestaţi şi au suferit îngrozitor. Bătrânul Episcop Dimitrie a fost trimis pentru zece ani în izolare politică la Yaroslav şi apoi a fost împuşcat. Arhiereul Dobronravov a fost trimis într-un lagăr de concentrare în Siberia pentru zece ani şi apoi a fost condamnat la încă zece ani fără drept de corespondenţă. Eu am fost trimis în lagărul de concentrare de la Solovki. C. A. Alexeev, după ce a devenit preot, a fost împuşcat.

Adevărata Biserică Ortodoxă Rusă a intrat în catacombe, unde a ramas până astăzi ca un invizibil oraş Kitezh, păstrându-se pe sine ca Mireasă Nepătată a lui Hristos.

Tags: 1927 mitropolitul Serghie Petrograd