Secţiunea Mărturisiri

Scrisoare către neamul meu

„Să vă ferească Dumnezeu să mă fac şi eu antisemit!”

replica din piesa de teatru „Ianche, Tache și Cadâr”

Din copilăria mea şi până în zilele acestea cuvântul antisemit a străbătut nestingherit cei 63 de ani de istorie la care eu am fost martoră, lovind în stânga şi dreapta, de cele mai multe ori pe nedrept şi fără milă, persoanele acuzate de antisemitism sfârşind întotdeauna în puşcăriile comuniste.
Nu am să vorbesc acum despre ceea ce ştie o Românie întreagă, mai ales despre perioada istorică de până în 1989. Cuvintele holocaust şi pogrom au fost capete de acuzare pentru elitele sioniste care conduceau din umbră… de fapt conduc şi acum şi folosesc şi acum aceste cuvinte groteşti pentru a distruge şi bruma de conştiinţă creştină, pe care o mai are neamul românesc. Şi ceea ce este mai grav, este că toate acestea s-au petrecut subtil şi ocult încă din 1881, când între 30 şi 31 decembrie a avut loc la Focşani primul congres sionist din România. Că sionismul conduce întreg globul, că planul ăsta e vechi de mii de ani, că de-a lungul istoriei sioniștii au instigat suflete slabe pentru a-şi atinge scopul: distrugerea creştinismului şi a susţinătorilor lui, au scris mulţi şi chiar au comentat în cărţi şi conferinţe. Au ajuns până la ridicolul de a acuza creştinismul de pact ascuns cu infamul dictator Hitler. În 1992 am văzut cu ochii mei această infamie la televiziunea israeliană, unde au prezentat un filmuleţ cu o întâlnire secretă între Hitler şi o suită de cardinali şi mari prelaţi catolici, primiţi cu mare fast de Führer, într-o grădină special amenajată, căci filmarea arăta în prim plan cum că gardul care înconjura grădina era din fier forjat, având la capete, alternând, când o cruce, când o zvastică. Comentariul celor de la televiziunea israelită era tendenţios, acuzativ la adresa creştinismului care, după opinia lor a făcut pact cu Hitler spre ajutor în distrugerea evreilor din lumea toată. +Continue Reading

Scrisoare de dor către Părintele Justin, de la pământ la cer

Parintele Iustin 3„Fiecare suntem vinovaţi pentru toţi, şi toţi pentru unul” (Părintele Justin Pârvu)                                                          

Părintele meu drag şi sfânt…de ce este aşa de mare distanţa între Cerul sfânt şi pământ?

De ce nu pot primi ca odinioară Pacea lui Hristos, ca atunci când îmi plecam capul şi cu o glumă şi o binecuvântare sfântă îmi ridicai „lanţul cel greu al păcatelor”? Simţeam atunci, că fără vorbe prea multeai înţeles iadul din sufletul meuşi cu puterea şi dragostea lui Hristos mă vindecai şi îmi dădeai şi arvuna –Bucurie sfântă şi putere de luptă …                                  

Acum mă lupt …dar nu cu patimi şi păcate, ci cu DORUL. Mi-e dor de spovedaniile şi discuţiile extrem de folositoare de după; mi-e dor de harul smereniei de care se umplea chilia mea după acele spovedanii. Dar mai ales a început să-mi fie frică, de fapt mai mult spaimă, căci văd aproape zilnic împlinindu-se multe din prorociile şi vorbele pline de duh pe care le spuneai neamului român …Forţa satanică a stăpânilor lumii va fi învinsă de blândeţea şi smerenia creştinilor! Da, părinte! Smerenia e cheia şi taina cu care am putea învinge duhul lumii acesteia …şi tocmai asta ne lipseşte.

O altă vorbă de duh pe care ne-ai lăsat-o ca un testament, mă zdrobeşte efectiv, punându-mi în faţă crudul adevăr din cauza căruia suferim toţi… Adevăratul creştin caută Împărăţia cerurilor înlăuntrul său şi nu se teme de nimic în lumea aceasta trecătoare.

Dar cum să nu ne temem când în lumea aceasta care s-a transformat într-un iad, aflam zilnic ştiri înspăimântătoare ca aceasta: „Un singur vecin ar putea ÎNVINGE România în cazul unui RĂZBOI. Clasamentul mondial al FORŢELOR ARMATE. Cine sunt musculoşii planetei şi unde se plasează ţara noastră”. Sau: „Ţările vecine Ucrainei se pregătesc de război civil la Kiev. Asul din mâneca Rusiei şi trei scenarii de final”.  

La astfel de ştiri bulversante, poporul român pentru care, părinte sfânt, ai sacrificat tot timpul vieţii aici pe pământ, e alarmat şi confuz, e speriat şi contrariat – şi atunciîntreabă aşa zişiicunoscători şi analişti istorici şi politici. Iată ce răspuns primim de la Mircea Cosa – unul din experţi – la întrebarea: Ce vom face noi, românii, în caz de război cu Rusia?

„Ce vom face noi? Ne temem că vor venii ruşii peste noi, dar ne mai liniştim că ne vor apăra americanii! Slavă Domnului că americanii au venit şi ne vor apăra, dar să nu uităm că ruşii sunt deja în România cu Lukoil, cu Aluminium Slatina şi cu alte multe firme ascunse în societăţi ungureşti, cipriote, austriece, etc. De aceşti ruşi cine ne apără când noi nu avem arma capitalului românesc şi nici americanii nu prea investesc la noi”?!      +Continue Reading

POLITICA, BAT-O VINA!… DAR CU SUFLETUL CUM RĂMÂNE?

incinerare-sergiu-nicolaescu-mfax-600Despre incinerare şi cultura românească

Încă din primele zile ale anului 2013, societatea românească a fost confruntată cu o provocare fără precedent – la care numai un ochi şi o inimă vrăjmăşească nu a descoperit cercetarea  divină şi examenul de conştiinţă creştină pe care neamul românesc l-a avut de trecut în faţa Cerului.

Cu ochii înlăcrimaţi, cu sufletele bulversate şi cu mintea plină de întrebări fără răspuns, urmărind cu respiraţia tăiată timp de 2-3 săptămâni, toată mass-media românească a prezentat şi a comentat moartea  regizorului Sergiu Nicolaescu.

Şi poate nu aş fi atacat acest subiect atât de complex şi de sensibil dacă la urechile mele nu ar fi ajuns împroşcările pline de veninul frustrărilor de tot felul ale unui concetăţean cu titulatura de jurnalist – exeget (este vorba desigur despre Cristian Tudor Popescu) căruia, de fapt, îi place să joace rolul de Cerber al intelectualităţii româneşti, lătrând şi arătându-şi colţii.

A devenit aproape o trăsătură de caracter a neamului românesc, ca oricine, oricând, să fie expert în orice, dar mai ales să-şi facă public puroiul sufletesc – emiţând axiome – dar cel mai grav fiind rolul acestora de „formatori de opinie”. Din păcate vocea lui C.T. Popescu nu e singulară, iar rolul de Cerber îl are aproape toată mass-media românească. Dar să nu uităm că limba Cerberului din mitologie era plină de otravă. În plus el păzea  iadul, având mare grijă să nu scape careva de acolo.

83a9554230ed6e6cccfe522a2a4bd53e_MCam aşa a procedat şi C.T. Popescu, când în ziua dedicată geniului românesc, Mihai Eminescu, s-a străduit să-i ţintuiască sufletul în iad, atribuindu-i marelui poet tot felul de caracterizări ale operei şi ale sufletului său chinuit, care dacă ar fi fost adevărate, bietul suflet al geniului românesc ar fi fost condamnat pe vecie în flăcările iadului.

Aflăm astfel de la „cerberul de serviciu”- C.T.P. – că Eminescu era un ateu convins, că nu a crezut niciodată în Dumnezeu, cu atât mai puţin într-o viaţă veşnică sau în vreo pedeapsă sau răsplătire după faptele reprobabile făcute în viaţa aceasta. Arta lui e plină de „ironie, sarcasm, batjocură, raţionalism, ateism, scepticism”. Şi pentru că nu era suficient, îi pune pecetea spunând că Eminescu „nu a fost român”, ci mai degrabă german… un spirit bântuit de o luciditate ştiinţifică” semănând în structura de fond sufletesc mai degrabă cu Edgar Alain Poe – frizând chiar demenţa ficţiunii, –  şi în niciun caz nu are nimic comun cu romanticii epocii şi nicidecum cu spiritul românesc din anii aceia. +Continue Reading

Maica Ecaterina – Despre evrei, legionari și Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu

UN STRIGĂT CĂTRE SURORILE SI FRAŢII ROMÂNI

„Dezastrul din sănătate”…….
„Cum a supravietuit o parte din bebeluşi la 200 de grade
C’’…
„Cum trăiţi din 450 ron pe lună?!….
„Ahmadinejad ameninţă cu o ripostă „planetară” în cazul în care Iranul este atacat”…
„Moscova ar putea sancţiona economic România”….
„Autorităţile vor cărţi de identitate biometrice”…..

Am pus într-o ordine aleatorie câteva din titlurile presante, şocante, devastatoare, cu care presa din ultimele zile, la fel ca cea din ultimii 20 sau doi ani, ne asaltează. Indiscutabil, „gura” presei scrise şi virtuale scuipă de multe ori gunoaie şi lături, imoralitate, blasfemii şi instigare la „revolte inutile”, toate controlate si dirijate din „întunericul iluminaţilor”.

âeastă „intoxicare” bine ticluită şi gândită cu mulţi ani înainte, având şi o „bătaie lungă”, pentru mulţi ani de aici înainte, este „piatra de poticnire” în ultima perioadă pentru grupări de creştini, care fie din ignoranţă, fie din „umanism exacerbat”, au pornit în mass-media o campanie ruşinoasă de denigrare a Duhului Adevarat al Bisericii lui Hristos, adevăratul Duh, care a menţinut relaţia între omul căzut şi cel sfânt. âesta este duhul mărturisitor, duhul martirilor pentru Hristos.

De 2000 de ani adevărul istoric şi duhovnicesc al Bisericii se mărturiseşte şi se ocroteşte prin sângele mucenicilor!!!

Cu tot respectul faţă de unele feţe bisericeşti cât şi de ucenicii acestora, care au început să împânzeasca şi să „intoxice” presa scrisă şi virtuală cu citate din Sfinţii Părinţi cu bună ştiinţă scoase din context, lansez tuturor acestora cât şi tuturor cititorilor şi ascultătorilor lor întrebarea:

Exista măcar un exemplu în 2000 de ani de creştinism, de sfânt, sau de om credincios si simplu din popor, care în confruntare cu puterea politică, cu „sistemul pervertit” al timpului în care a trait să fi facut cel mai mic pogorământ sau compromis pentru aşa zisa pace, dragoste, înţelegere?… Aşa cum în mod total eronat şi sfidător faţă de sângele mărturisitorilor de acum 2000 de ani se încearcă acum să se impună bietului popor român.

Oare chiar trebuie să vedem”urâciunea pustiirii la locul cel de cinste”™”™ pentru ca să ne trezim din somnolenţa distrugătoare în care lâncezim ca neam? Oare să fie aşa de închişi ochii duhovniceşti ai neamului român , încât să fie nevoie de „sfaturi” şi de „spovedanii publice” prin paginile de internet?!

Să luăm un astfel de exemplu:

Observ că unii fraţi au obsesia sistemului de care trebuie să se rupă, parcă s-ar crede în „Matrix”… Ori, prin chiar modul obsesiv cum se raporteaza la sistem, ei sunt dependenţi de sistemul cu care se luptă. Altfel spus, ceea ce este foarte grav, după părerea mea, au transformat sistemul într-un scop al vieţii, într-un fel interiorizându-l căci se gândesc mereu la el. Cred că sunt, în felul lor stăpâniţi de sistem, în loc să încerce să devină temple ale Duhului Sfânt.

Rostul vieţii noastre trebuie să fie Hristos. Nu sistemul este cel care mă împiedică însă, în cele din urmă, să-l descopăr pe Domnul aşa cum este, ci neputinţele şi păcatele mele. Bineînţeles că sistemul are şi el rolul lui malefic, în sensul că stimulează aceste păcate şi neputinţe, şi încearcă să inverseze binele şi răul. Dar, omul fiind chip al lui Dumnezeu, chiar dacă profund desfigurat, este cel care are ultima decizie, în alegerile pe care le face. De aceea cred că nouă ni se cuvine a fi „stăpâniţi” neîncetat de dragostea pentru Hristos, după cum spune Sf. Ap. Pavel: ce ne va despărţi pe noi de Domnul? Nici stăpâniile, nici începătoriile, nici îngerii din ceruri, nici viaţa, nici moartea nimic nu ne va putea rupe pe noi de dragostea Domnului (citatul e aproximativ, dar îl găsim prin epistola de la romani). pr. Tudor Ciocan

Tot respectul meu pentru cuvintele adevărate, din adânc de inimă creştină ale acestui părinte. Doar că nu ăsta e subiectul nostru. La drept vorbind, fraţi creştini, consumatori de „credinţă virtuală” credeţi că rolul unui blog, al unui site, al unor „navigări virtuale”, fie şi prin Vieţile Sfinţilor Părinţi, este de a întări sufletele? De a crea omul duhovnicesc? De a ajunge la virtuţi şi adâncimi creştine? Cel ce crede aşa, iertată-mi fie îndrazneala, dar se află într-o mare înşelare ! +Continue Reading

Regăsire – Privilegiul de a avea un blog

4.09.2009 … 4.05.2010 … noua luni … au fost noua luni de tacere, datorate, pe de o parte, lipsei acute de timp sau, mai precis, nevoii mintii de a concepe in ,,pantecele inimii” Copilul ADEVARULUI, prin luminare de la Duhul Sfant … si, pe de alta parte, ,,nasterii”™”™ la lumina a acestui ADEVAR, lipsit de partiniri, subiectivisme, agitatii si ,,false marturii”™”™.
In acest timp – pretios timp – de care vom da raspuns in fata Judecatorului Cerului si al Pamantului, lumea blogurilor a fost (si continua sa fie) inundata de polemici, care mai de care mai argumentate, mai sustinute, mai responsabilizate sau … ,,responsabilizante”™”™.

In taina, am promis lui Dumnezeu, ca atunci cand voi avea o opinie cat de cat obiectiva, cand ,,copilul”™”™ ADEVARULUI se va naste … voi asterne pe hartia publicatiilor de librarie, cat si a publicatiilor virtuale, convingerile mele, bazate suta la suta pe ADEVAR, adica pe … ,,EU SUNT CţEA, ADEVARUL SI VIATA”™”™ cum ne spune Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Desigur, cred ca v-ati dat seama ca subiectul este ,,Lumea moderna in pragul APOSTAZIEI”™”™… subiect foarte vast si care, pentru a fi deslusit, necesita multa rugaciune, obiectivitate si nu in ultimul rand, multa informatie, intr-un cuvant, multa CULTURA (istoric – economic – politic – religios).

Departe de mine (Sa nu fie!) gandul de a crede ca eu sunt singura care detine toate aceste informatii sau singura care doreste sa afle ADEVARUL! Sunt convinsa ca toti credinciosii internauti, cautatori de PACE si doritori de MANTUIRE, vor accepta cu bucurie ideile pe care le voi expune, mai ales ca ele nu sunt decat o punere cap la cap a unor evenimente petrecute in istoria pamantului, intr-un fel de puzzle, inceput acum acum 200 de ani si a carui finalitate se va produce cat de curand …

Poate mai curand decat ne inchipuim. Semnele sunt atat de evidente, dar si atat de ,,devastatoare de suflete”™”™, incat daca nu vom fi acoperiti in fiecare zi de ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI si secondat de LUCRAREA DUHULUI SFANT precum si insotit de rugaciunile Sfintilor Parinti, nu vom putea distinge ADEVARUL de … ,,adevaruri”™”™ … ci asa cum spun proorociile, vom primi cu bratele deschise MINCIUNA in loc de ADEVAR. SA NU FIE!

Asadar, voi incepe un ciclu de cateva episoade istorice si politic-religioase, in care vom incerca sa observam evolutia, mai bine zis involutia, aparatului institutional care si-a luat de la sine putere numele sfant de biserica… dar BISERICA ESTE NUMAI ACEEA INSTITUITA DE HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU, ATUNCI CAND II SPUNE LUI PETRU: ,, TU ESTI PETRU SI PE ACEASTA PIATRA VOI ZIDI BISERICA MEA SI PORTILE IADULUI NU O VOR BIRUI”™”™.

Dar pentru a fi mai clara expunerea si pentru a intelege baza piramidei societatii noastre apostate, as incepe cu … sfarsitul !!! Desigur, este un mod total atipic, dar care sunt convinsa ca va da roadele asteptate. Vom urmari cateva informatii de ultima ora din Israel – Tara Sfanta – unde, din Mila Domnului incerc sa supravietuiesc ca si monahie de 17 ani – si unde in vazul tuturor si, in curand, chiar si cu aprobarea statului (asa zis democrat) religiosii evrei vor sa reinvie obiceiul jertfei de animale aduse Domnului. Cu Templu sau fara … poporul evreu este hotarat sa readuca acest obicei in practica zilnica a credinciosilor – pentru a forta mana lui Dumnezeu, care sa ii binecuvanteze de Sus, asa cum a facut-o odinioara pentru Avram si Moise si cu ,,poporul lui Israel”™”™… Ce semnificatie au astfel de stiri ??! … vom deslusi in zilele urmatoare.

„Fiul Cerului”, Parintele Justin Parvu, la 90 de ani !

MINUNAT ESTE DUMNEZEU INTRU SFINTII LUI !

(Psalm 67, 36)


„În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceştia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulţumea torţionarilor săi, spunând: „Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!” (Sinaxar 10 februarie – Viata sfântului sfinţitului mucenic Haralambie)

De multe ori m-am intrebat cum e osibil ca intr-o discutie cu aer intelectual, cand venea vorba despre vietile Sfintilor se introducea cuvantul „legenda”. Chiar daca m-am exprimat la timpul trecut, observam de foarte multe ori aceasta atitudine de desacralizare a unor fapte marete, ce-au apartinut unor adevarati Oameni.
„Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi, Porfirie şi Vaptos au crezut în Hristos şi au fost omorâţi prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost imediat martirizate.” (Sinaxar 10 februarie – Viata sfântului sfinţitului mucenic Haralambie)

De aproape o luna de zile, „varfurile presei electronice” din Romania nu isi gasesc cuvinte potrivite in vocabularul romanesc pentru a persifla cuvintele atat de adanci cuprinse in comunicatul parintelui Justin Parvu. Unul din motivele principale ale „furiei verbale” dezlantuita pe internet este chemarea pe care o face parintele catre tot crestinul, cunoscator al Evangheliei, folosind un limbaj parca desprins din vietile Sfintilor :
„Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! âum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!” (extras din Comunicatul parintelui Justin din data de 14 ianuarie 2009)

Bunul Dumnezeu, in iconomia Lui, nu putea gasi o zi mai binecuvantata pentru nasterea dragului nostru parinte Justin Parvu, decat ziua de 10 februarie, inscrisa in calendarul ortodox u sangele marelui martir Haralambie. Constient de mesajul profetic si de taina al lui Dumnezeu, dragul nostru parinte a dovedit de-a lungul celor 90 de ani petrecuti pana acum pe pamant, ca este de fapt fiul Cerului. Niciodata un cuvios, un fiu al Cerului, nu va propovadui lumii un cuvant sau un indemn la o actiune, pe care el nu a experimentat-o. Parintele Justin a fost in „varful sabiei”, a fost o „torpila japoneza”, cand tortionarii comunisti exersau „lectii de rabdare” asupra detinutilor. âolo in adancimea temnitei, parintele a coborat pana in adancul Iadului si pe aripile smereniei si a iubirii profunde de Dumnezeu, s-a inaltat pana la masura sfintilor din Sinaxare.
„Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate şi a apucat el instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în faţă pe sfânt şi gura i s-a întors la ceafă.” (Sinaxar 10 februarie – Viata sfântului sfinţitului mucenic Haralambie)

Traim o perioada in care s-a umplut pamantul de multi „Luchie””turbati de manie”, ca odinioara prigonitorul Sfantului Haralambie. Poate ca multi „guvernatori”ar dori sa-l scuipe-n fata pe parintele nostru Justin. Le recomandam sa citeasca cu atentie viata sfantului mucenic Haralambie, care il ocroteste de 90 de ani pe marele nostru duhovnic si sa ia aminte cam pe unde le sta gura, inainte de a rastalmaci cuvintele parintelui. Mesajul sfintiei sale a constituit un veritabil indemn spre adevarata Libertate, nu cea oferita de democratie, de false democratii ale lumii, ci „libertatea intru Hristos”.
„Mareata si minunata este lumea sfintei libertati. In afara ei, cu neputinta este mantuirea ca indumnezeire a omului. Neaparat trebuie ca el insusi(omul), liber sa se determine pentru vesnicie. Intreaga faptura tanjeste catre slobozirea dintru robia stricaciunii intru libertatea fiilor lui Dumnezeu”(arhim. Sofronie, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”)

Catre aceasta lume ne indruma pasii, duhovnicul nostru drag, caruia indraznesc sa-i fac urarea pe care o spun fiii lui Israel:

„LA 120 DE ANI !!!”

HRISTOS SE NASTE ”¦ SLAVITI-L! HRISTOS DIN CERURI ”¦ INTAMPINATI-L!

Ca-n fiecare an astept cu nerabdare Craciunul. M-am straduit sa invat poezia, dar n-am reusit. Ce sa fac ??? E tot mai complicata, nu mai inteleg nimic din ea si pe zi ce trece mi se pare tot mai lunga si fara sens. O sa ma certe Mosul stiu. Parca-l vad zburlindu-si mustatile la mine si amenintindu-ma cu vreun „embargo”. Dar de ce nu ma lasa sa-i spun ce stiu si ce-mi place,ca nici el nu-mi aduce ce vreau eu . Tare imi doresc un joc in care sa-mi pun mintea si inima la incercare ,in care sa fiu responsabil de ce fac si-n care sa-mi gasesc linistea sufletului. Dar parintii mi-au spus ca sunt mic, altii trebuie sa gandeasca pentru mine si sa simta in locul meu. Asa ca o sa-mi aduca un joc al multimilor ,in care ori de cate ori gresesti Nimeni este cel vinovat.
Pai sigur ca Nimeni o sa fie vinovatul, pentru ca regulile jocului sunt, ca fiecare jucator sa poarte o masca si un numar. Masca 1,Masca 2 Masca 3… Castiga cel care se identifica mai bine cu masca sa.
Cine-i vinovat de cutare fapta? Masca 1. Cine-i masca 1? Nimeni, numele lui este Masca 1 si atat.
Brrrr………asta-i joc de iarna si de noapte. Un fel de a v-ati ascunselea, pentru cei ce vor sa se ascunda in MAREA CETATE..e jocul lui Cain.
Dar ceilalti, cei simpli si sinceri cu ce or sa se joace Doamne? Pentru ei nu ai nici un dar ? A da, CETATEA LUMINII, a Adevărului, primăvara veşnică. Poti sa nu mai vii la mine „Masca Mos Craciun ,eu o sa astept de acum …….NAŞTEREA.

Un copil săturat de minciună

MOS CRACIUN NU EXISTA!

Zilele trecute am primit aceasta scrisoare de la un preot intristat,care nu mai stie cum sa faca,ce metode sa adopte,pentru ca familiile pe care le pastoreste sa inteleaga un adevar ireversibil….mos craciun e o inventie…si inca una satanica!Desigur scrisoarea e un pamflet,scris in virtutea zecilor de ani de minciuna si otravire ,cu care omenirea si-a agresat inocenta copiilor …pe care cu mindrie -zic ei-i-au adorat,le-au daruit cele mai frumoase si scumpe cadouri..in numele lui”MOS CRACIUN”..”MOS GERILA”..sau cum l-a mai chemat..de exemplu,la fratii nostri rusi ,numele lui este DED MOROZ…in Bulgaria il cheama DYADO KOLEDA…in Ungaria…MIKULAS..in Danemarca …JULEMANDEN…in Finlanda ii zice JOULUPUKKI.
Cei mai mulţi cercetători (Pericle Papahagi, Vasile Pârvan, Sextil Puşcariu, Theodor Capidan, Nicolae Drăganu) consideră că termenul provine din latinescul calatio cu forma sa de acuzativ calationem. La romani prin calatio se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie. Este lucru bine ştiut că până către sfârşitul secolului al IV-lea, naşterea lui Hristos se sărbătorea odată cu Boboteaza la 6 ianuarie, când se obişnuia să se facă anunţarea sărbătorilor de peste an (Paşti etc.). Şi cum celor de curând creştinaţi din Dacia şi din sudul Dunării această anunţare li se părea apropiată de sărbătoarea păgână calatio, au denumit cu acest termen sărbătoarea creştină a naşterii lui Hristos.
Alţi cercetători (între care Aron şi Ovid Densusianu,[necesită citare] Al. Rosetti,[necesită citare] Al. Graur[necesită citare] ş.a.) derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina vulgară creation/creatiun) deci ziua creării sau a facerii lui Iisus. Deşi s-ar putea obiecta că acesta ar fi o concepţie ariană (care socoteşte că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul care a creat termenul nu putea cunoaşte (şi nu cunoaşte nici acum) asemenea subtilităţi teologice. În reacţie la această ambiguitate, elitele bisericeşti au înlocuit aceste termen popular cu acela de sărbătoarea Născutului (tot de origine latină), aşa cum se constată în Evanghelia învăţătoare din 1642 şi în Cazania lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiaşi termen deci cu care şi celelalte limbi neolatine (romanice) – şi nu numai – au derivat numele sărbătorii (Noël, Natale, Navidad, Nativity).
Am aflat aceste mici amanunte dintr-o scurta privire pe Wikipedia. Tot de acolo aflam urmatoarele: Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei, venit din Occident, cel mai probabil de la popoarele germanice. Încetul cu încetul, acesta a intrat în tradiţia creştină. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provincile Alsacia şi Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci mai degrabă ca cea a Anului Nou. De aici tradiţia se extinde în întreaga Franţă, Spania, Italia şi Elveţia…..Tot de acolo aflam ca nici in Romania nu a avut vreo insemnatate crestina prezenta si impodobirea bradului..niciodata!…. Odată cu evoluţia etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înţelesuri, precum cel de „arbore de judecată”, „arbore de pomană”, „arbore fertilizator” sau „stâlp de arminden„…..si bibliografia prezentata pentru informatiile acestea ,ni se spune ca a fost luata din Mitologia romana ,de Romulus Vulcanescu Editura âademiei -Bucuresti-1985. Exista foarte multe insemnari si dovezi ca atit impodobirea bradului ,cit si prezenta caraghioasa a acelui mosulet gras si imbracat in rosu,nu au nicio legatura cu NASTEREA DOMNULUI ,sarbatoare pur crestina .Ba din contra..daca cautam bine in istoria popoarelor germanice,pentru a vedea originea bradului…aflam ca acesta era UN SIMBOL PAGIN ..ca si VASCUL

Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vascul pentru a sarbatori sosirea iernii. âestia adunau aceasta planta verde, un parazit care creste pe alti copaci, si o foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau ca planta avea puteri vindecatoare speciale pentru o gama foarte larga de afectiuni, de la infertilitatea femeilor pana la ingestie cu otrava.
De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala.
De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala.
Vascul a fost considerat sacru de norvegieni, druizii celti si indienii nord americani.Preotii druizi taiau vascul din stejar cu o secera de aur. ramurile trebuiau prinse inainte de a atinge Pamantul. Ei rupeau apoi ramurile in multe ramurele si le imparteau oamenilor, care le atarnau deasupra usilor ca protectie impotriva trasnetelor, fulgerelor si altor rele. Folclorul a dainuit peste secole. Se crede ca o ramurica pusa in leaganul unui copil il fereste de dracusori. Dand o ramurea primului vitel nascut dupa Anul Nou se protejeaza intreaga cireada..
Iar despre druizi..numai cuvinte frumoase avem a afla….
La autorii antici, cuvântul druid avea două sensuri: în sens strict însemna învăţători de filozofie morală şi ştiinţe iar în sens mai larg include preoţi, ghicitori, judecători, învăţători, fizicieni, astronomi şi filosofi. Ei formau o clasă aparte şi ţineau poporul, care le era mult inferior, în supunere. Aveau, ca şi sacerdoţii geto-daci, anumite privilegii ca excluderea de la plata taxelor şi de la serviciul militar
Se stie despre druizi ca obisnuiau sa se intilneasca o data pe an, intr-un loc special. Aici se discutau toate problemele majore si se luau cele mai importante decizii
Druizii erau scutiti de eventuala participare la un razboi, nu plateau taxe, Se spune ca religia le interzicea druizilor sa le predea scrierea aspirantilor la acest titlu, dar, in acelasi timp, le recomanda ca pentru nevoile publice sau private sa se foloseasca de alfabetul grec. âeasta interzicere era sustinuta prin doua puncte de vedere: in primul rind, pentru ca impiedica divulgarea invataturilor lor, iar in al doilea rind, pentru ca, folosind scrierea, neglijau memoria.
Punctul central al invataturilor druizilor il reprezenta faptul ca sufletul nu se pierde si ca, dupa moartea unei persoane, el trecea dintr-un corp in altul. Conform credintei lor, aceasta idee avea darul de a stimula curajul, deoarece inlatura frica de moarte.
Druizii se foloseau foarte mult de speculatii legate de astre si de miscarea acestora, privind dimensiunile lumii si
In alta ordine de idei, dupa Strabon, un alt invatat antic, clasa intelectuala a celtilor sacrificiile si divinatia si, cea de-a treia categorie, druizii propriu-zisi, filozofi si teologi, care se ocupau cu interpretarea naturii si a filozofiei morale. âeasta ultima categorie era considerata de celti ca fiind cea mai importanta.
Oricit de greu de crezut ar parea, istoria a retinut numele unui singur druid, Diviciacos, protagonist al Razboiului Galiei. Cicero, un alt istoric roman, l-a intilnit la Roma si a mentionat calitatea sa de druid. In rest, identificarea arheologica a druizilor a ramas pina astazi extrem de dificila si, daca nu ar fi existat o serie de monumente megalitice si legendele create in jurul lor, am fi putut spune ca druizii nu au existat niciodata!
Cuvintul „druid”
La ora actuala exista doua explicatii pentru cuvintul „druid”. Una dintre ele, a lui Pliniu, spune ca acest cuvint ar fi provenit din galicul „derw”, care semnifica stejar, druidul devenind astfel „omul de stejar”. Cea de-a doua explicatie, a lui Le Roux, spune ca acest cuvint isi are originea in sanscrita, unde „dru” semnifica „des”, iar „vid” – „a sti”, fapt care-i califica pe druizi ca pe niste savanti.
Druizii jucau un rol important in societate si se spune ca nici macar regele nu vorbea in fata lor. Se ocupau de educatie, de justitie, de medicina, de divinitati si de arte.
Tinerii aspiranti la titlul de druid isi incepeau educatia de mici si, in general, aveau nevoie de 20 de ani pentru a acumula toate cunostintele necesare.
Istoric vorbind, responsabili de disparitia druizilor au fost romanii. Druizii au fost interzisi, sub pretextul ca faceau sacrificii umane. A fost o miscare inteligenta a romanilor (deoarece druizii aveau o influenta foarte mare asupra maselor, pe care le puteau manipula), care a fost definitivata mai tirziu de crestinism, cel care a „ras de pe fata pamintului aceasta religie barbara”. De notat este, insa, ca singurul text care vorbea in realitate despre sacrificii umane a fost irlandez-crestin, redactat in latina, si se referea la Sfintul Patrick!
Religia druida (politeista) a continuat, totusi, sa existe, in clandestinitate, in manastirile crestine (cum ar fi cele benedictine). Elementele traditiei druide, care nu puteau fi scrise, dupa cum am mai subliniat, au fost transpuse prin extensie la crestinism, in special in manastirile celte irlandeze. Numeroase poeme druide au fost adaptate sau cenzurate.

Sarbatori druide
Druizii antici celebrau patru mari sarbatori: Imbolc, Beltaine, Lughnasad si Samhain, despre care se crede ca erau mai mult sociale decit religioase.
Astazi, cei care se considera urmasii druizilor procedeaza la un ritual pentru toate aceste patru vechi sarbatori. Un astfel de ritual are o structura fixa: nu se construiesc edificii speciale pentru practicarea sa, ceremoniile se deruleaza in paduri, in nopti sacre. In general, se procedeaza la aprinderea unui foc in mijlocul unui cerc, in care se plaseaza druizii (notiunea de cerc este foarte importanta, deoarece reprezinta ciclul timpului, eternitatea). Intrarea druizilor in cerc se face prin partea de vest. Druidul multumeste spiritului locului, dupa care face apel la pace. Cercul nu poate fi deschis decit daca pacea domneste in cele patru directii: Est (aerul), Sud (focul), Vest (apa) si Nord (pamintul). In timpul ritualului propriu-zis se rostesc rugaciuni druide. La final, se multumeste din nou spiritului locului, iar cercul se inchide. âest ritual nu este, insa, decit o copie palida a ceremoniilor antice, a caror urma s-a pierdut undeva in negura vremurilor.
Vechea sarbatoare druida Imbolc se celebra la 1 februarie si reprezenta sarbatoarea Marii Zeite, ziua in care ea isi prezenta lumii intregi nou-nascutul, pe tinarul Soare. Premisele primaverii erau simbolizate prin aparitia primilor miei. Pamintul era gata pentru a fi arat, iar taranii se asigurau ca uneltele se prezentau in buna stare de functionare. Imbolc era si o sarbatoare a purificarii, in sensul ca oamenii se spalau in mod simbolic pe miini. Irlandezii au preluat aceasta sarbatoare si au cosacrat-o zeitei Brigitt.
Beltaine se celebra la 1 mai, moment in care se aprindeau doua focuri, iar participantii erau obligati sa treaca printre ele. Sarbatoarea mai era denumita si Focul Frumusetii, in onoarea lui Belenos. Se cinta, se dansa si se faceau coronite din flori pentru alegerea Reginei lui Mai.
Lughnasad se celebra la 1 august, era sarbatoarea regelui, iar in timpul sau, Lugh, marele rege solar, isi onora mama. Sarbatoarea se tinea in locuri sacre si era insotita de muzica si de diverse jocuri.
Samhain – 1 noiembrie. Sta la originea Halloween-ului de astazi. In fapt, se spune ca, in noaptea de Samhain, timpul se oprea si ca nu mai existau frontiere intre lumea celor vii si lumea celor morti. Era momentul in care se respectau stramosii. Era sarbatoarea batrinei Cerridwen, care lua asupra sa durerile si necazurile oamenilor. Prin aceasta sarbatoare se marca sfirsitul verii si speranta intr-un an mai bun!

Celtii, in general, si druizii, in mod special, au reprezentat un capitol interesant in istoria omenirii, fapt foarte usor de subliniat prin multitudinea de legende care s-a format in jurul lor. Din nefericire, insa, astazi este dificil de stabilit granita dintre legenda si adevar in privinta druizilor, motiv pentru care majoritatea istoricilor sint foarte atenti cu izvoarele pe care le folosesc atunci cind vorbesc despre ei. Indiferent, insa, cit de putine sint datele veridice despre druizi, important este faptul ca acestia continua sa fascineze si sa nasca noi si noi legende in jurul lor, multe dintre ele transpuse chiar si pe marele ecran sau folosite ca sursa de inspiratie pentru o serie de benzi desenate.
Robert Ferent
Dar despre minunatul..MOS CRACIUN….pe care-l vedem cu uimire ,pina si in fata altarelor,stind de vorba cu copii si bunicii..cu aerul lui jovial …impartind cadouri….PRECUM ODINIOARA..CINE?..ATI CHICIT…SFINTUL NICOLAE!!!!!


DA DA!..DE O MIE DE ORI DA!..
NU EXISTA NICI UN MOS CRACIUN..SAU GERILA ..SAU CUM L-OR MA FI NUMIND CI UN OM CU EXACT ACELEASI FAPTE. DAR CEL CE SE CHEAMA SFINTUL NICOLAE – FIE SI MOS NICOLAE-, DACA VA SIMTITI ATIT DE APROPIATI DE EL , INCIT SA-L NUMITI MOS…SINT CONVINSA CA NU SE VA SUPARA ..CI MULT MAI INTRISTAT ESTE CIND VEDE ADUNATURA PAGINEASCA A LUMII EXTAZIINDU-SE SI ADULIND ..UN DRAC CU FATA UMANA CACI..CE POATE FI ACEST MOSULICA..CHEFLIU..CARE MAI ARE DIN CIND IN CIND SI CITE ”š”˜O CRACIUNITA”™..CU UN MINIJUPE RESPECTABIL!!!”

Nu este clar când şi pe ce cale a pătruns mitul lui Moş Crăciun în obiceiurile româneşti. În orice caz, Moş Crăciunul românesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasă de reni, în cel mai bun caz de cerbi. Astăzi nu poate fi despărţit – nici în imaginaţia copiilor, nici în pregătirile părinţilor – de sărbătoarea Ajunului (seara de 24 decembrie). În timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele după modelul rusesc în „Moş Gerilă”, ceea ce a provocat riposta promptă a lui Al.O.Teodoreanu-Păstorel într-un distih celebru care, din motive de purism academic, nu poate fi redat aici.
Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca şi un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind şi tradus şi publicat în întreaga lume.        În 1860, cotidianul Harper”™s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale.Nast este şi cel care a „stabilit” în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord.âeastă idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.
În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca-Cola, foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Numeroşi Părinţi ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din prespectiva bisericii. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.
Din motive politice, aşa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creştină a considerat copierea sărbătorilor şi a riturilor păgâne ca fiind soluţia răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic ataşate vechilor sărbători şi practici rituale păgâne.
Sărbătorile din jurul solstiţiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreştină. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă.
Iata ce cuvinte uimitoare-probabil pentru 80-90% din populatia Romaniei,a spus domnul Vintilia Mihailescu,Directorul Muzeului Taranului Roman: „Intre Mos Gerila-comunist si Mos Craciun de azi,nu e prea mare diferenta din cauza desacralizarii sarbatorii NASTEREA DOMNULUI”!!!!El spune ca traditiile crestine au fost diluate de ateism si consumerism. NU INTELEG CUM CEI CE SE AFLA LA CONDUCEREA BISERICII ORTODOXE ROMANE,NU SESIZEAZA „GAURA NEAGRA” IN CARE VREA SATANA SA NE ARUNCE …SI INCA CU MULT FAST SI STRţUCIRE…
UITATI-VA ROMANI PE STRAZILE ORASELOR UNDE TRAITI….DE LA NORD LA SUD SI DE LA EST LA VEST!!!!!!IMAGINI CA ACESTEA VETI VEDEA PESTE TOT-


OARE ASA ARATA STEAUA BISERICII DIN BETHLEEM,CONSTRUITA DE SFINTUL CONSTANTIN CEL MARE??????….CHIAR SI IN SUBIECTUL ACESTA STIRILE ,INFORMATIILE SATANZATE ABUNDA IN TOATA PRESA LUMII


Controverse şi analize

Unii dintre cei care au studiat Biblia au afirmat, însă, că Iisus s-ar fi născut, de fapt, primăvara.

Recent, un grup de astronomi australieni a ajuns la concluzia că Iisus s-a născut pe data de 17 iunie. Cu ajutorul unui software complex, astronomii au cartografiat apariţia Stelei din Bethleem, care i-a condus pe cei trei magi la locul naşterii Mântuitorului.

Potrivit lor, analiza a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter.

âestea s-ar fi apropiat atât de mult încât au început să strălucească deodată, împreună, iar acest eveniment luminos ar fi fost interpretat de magi ca semnalul pe care îl aşteptau – Steaua de la Bethleem. Astronomii au stabilit şi că evenimentul s-a produs în anul 2 î. Hr.

Inconjurati de asemenea stiri…de astfel de atacuri „subtile”si fatise,cuvintele UNUI SFINT PARINTE CA SFINTUL IGNATIE TEOFORUL….par cel putin desuete:”Domnul nostru Iisus Hristos ,dupa iconomia dumnezeiasca a fost nascut de Maria,care era din semintia lui David…si din Duhul Sfint…..Fecioria Mariei, Nasterea si Patimile Domnului,au ramas ascunse printului acestei lumi ,trei taine implinite intr-o tacere deplina.”


ACESTEA SINT BUCURIILE DE CARE TREBUIE SA SE UMPLE SUFLETELE NOASTRE IN ACESTE ZILE…NU IN GLORIE…CI IN UMILINTA ,SARACIE SI SFINTENIE S-A INTRUPAT DIN FECIOARA ,FIUL LUI DUMNEZEU..GRELE CUVINTE..UIMITOARE FAPTE..DULCI SI SFINTE SIMTAMINTE…FIE CA INGERII DIN CER SA LUMINEZE INIMILE SI SUFLETELE TUTUROR CRESTINILOR ADEVARATI,CARE VOR DORI CA MACAR DE ACUM ….SA-L CAUTE IN SARBATOAREA DE”CRACIUN”…PE PRUNCUL IISUS ,CARE S-A NASCUT IN 25 DECEMBRIE..ACUM 2008 ANI IN PESTERA DIN BETHLEEM

„HRISTOS SE NASTE, SLAVITI-L
HRISTOS DIN CERURI, INTIMPINATI-L!”