Arhiva pentru luna iulie, 2008

Iuscenko cere biserica ortodoxa unita

Presedintele Viktor Iuscenko a cerut patriarhului ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, aflat la Kiev, sa binecuvanteze infiintarea in Ucraina a unei Biserici ortodoxe unite, independenta de Moscova. Bartolomeu I a participat, ieri, la Kiev, alaturi de Patriarhul Moscovei, Aleksei al II-lea, la manifestarile dedicate implinirii a 1020 de ani de la crestinizarea slavilor din regiunea Ucrainei actuale.
La ceremoniile din Ucraina urma sa participe si seful Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Daniel, dar nu a putut fi prezent. Ortodoxismul este majoritar in Ucraina, dar credinciosii sai sunt divizati intre Biserica subordonata Patriarhiei Moscovei si doua Biserci disidente, cea a Patriarhiei Kievului, care are numerosi membri, si mica Biserica Ortodoxa Ucraineana Autocefala.
Cele doua biserici disidente nu sunt recunoscute de nici o Biserica ortodoxa canonica. Arhimandritul Kiril, seful De­partamentului pentru Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, declara anterior evenimentului de ieri ca, prin demersul sau, presedintele Iuscenko urmareste recunoasterea, de catre Constantinopol, a acestor doua biserici schismatice din Ucraina.

Si Moscova l-a acuzat pe liderul de la Kiev ca vrea sa provoace o schisma in biserica ortodoxa. (L.P.) (sursa)

Trei solutii / In memoriam N. Steinhardt

Testament politic

Pentru a iesi dintr-un univers concentrationar – si nu e neaparat nevoie sa fie un lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare; teoria se aplica oricarui tip de produs al totalitarismului – exista solutia (mistica) a credintei. Despre aceasta nu va fi vorba in cele ce urmeaza, ea fiind consecinta harului prin esenta selectiv.

Solutia intai: a lui Soljenitîn

In Primul cerc, Alexandru Isaievici o mentioneaza scurt, revenind asupra-i in volumul I al Arhipelagului Gulag.

Ea consta, pentru oricine paseste peste pragul Securitatii sau altui organ de ancheta, in a-si spune cu hotarare: in clipa aceasta chiar mor. Ii este permis a-si vorbi consolandu-se: pacat de tineretele ori vai de batranetele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de mine, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am sa le mai beau, de cartile pe care n-am sa le mai citesc, de plimbarile pe care n-am sa le mai fac, de muzica pe care n-am sa o mai ascult etc. etc. etc. Dar ceva e sigur si ireparabil: de-acum incolo sunt un om mort.

Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu I se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se considera mort, nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are – fiindca nu mai spera, fiindca a iesti din lume – dupa ce jindui, ce pastra sau redobandi, pe ce isi vinde sufletul, linistea, onoarea. Nu mai exista moneta in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii.

Se cere insa, fireste, ca hotararea sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te invoi cu mortii, desfiintezi orice speranta. Te poti regreta, ca doamna d’Houdetot, poti regreta, insa aceasta sinucidere morala si prin anticipatie nu da gres. Riscul unei cedari, al consimtirii la denunt, al unei recunoasteri fanteziste a pierit cu desavarsire.

Solutia a doua: a lui Alexandru Zinoviev

Este cea gasita de unul din personajele cartii Inaltimile gaunoase. Personajul e un om tanar, prezentat sub porecla alegorica Zurbagiul. Solutia sta in totala neadaptare in sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are cate in regula, nu e in campul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale si o haimana. Traieste de azi pe maine, din ce i se da, din ce pica, din te miri ce. E imbracat in zdrente. Munceste pe apucate, uneori, cand si daca i se iveste prilejul. Isi petrece mai toata vremea in puscarii ori lagare de munca, doarme pe unde apuca. Hoinareste. Pentru nimic in lume nu intra in sistem, nici macar in cea mai neinsemnata, mai pacatoasa, mai neangajanta slujba. Nici macar pazitor la porci nu se baga, neurmand pilda eroului unei nuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, obsedat de frica de raspundere, sfarseste porcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (in stil existentialist) odata pentru totdeauna caine de pripas, capra raioasa, calugar budist cersetor, smintit, nebun pentru (intru) libertate.

Un asemenea om, aflat la marginea societatii, e si el imun: nici asupra lui nu au de unde exercita presiuni, nu au ce-i lua, nu au ce-i oferi. Il pot oricand inchide, hartui, dispretui, batjocori: dar le scapa. Odata pentru totdeauna a consimtit a-si trai propria viata conform exemplului si modelului unui perpetuu azil de noapte. Din saracie, neincredere, neseriozitate si-a facut un crez; se aseamana unui animal salbatec, unei fiare jigarite, unui talhar la drumul mare. E Ferrante Palla al lui Stendhal. E Zacharias Lichter al lui Matei Calinescu. E un iurodivii laic, un drumet neplictisit (iar Wotan coborand pe acest pamant ce nume poarta? Der Wanderer), un jidov ratacitor.

Si-i slobod la gura, vorbeste de istov, da glas celor mai primejdioase anecdote, nu stie ce-i respectul, toate le ia de sus, spune ce-i trece prin minte, rosteste adevaruri pe care ceilalti nu-si pot ingadui se le sopteasca. E copilul din povestea regelui gol, a lui Andersen. E bufonul regelui Lear. E lupul din fabula – si ea indrazneata – a lui La Fontaine: habar nu are de zgarda.

E liber, liber, liber.

Solutia a treia: a lui Winston Churchill
si Vladimir Bukovsky

Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta.

In martie 1939, Churchill ii spune Marthei Bibescu: „Va fi razboi. Praf si pulbere se va alege din imperiul britanic. Moartea ne pandeste pe toti. Iar eu simt ca intineresc cu douazeci de ani„.

Cu cat iti merge mai rau, cu cat greutatile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intunerecul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se incolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant (crescand) de inexplicabila si covarsitoare euforie.

Esti asaltat din toata partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang: le sfidezi. Esti pierdut: ataci. (Asa vorbea Churchill in 1940). Razi, iti ascuti dintii si cutitul, intineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie.

Solutia aceasta, fireste, presupune o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila indarjire morala a trupului, o vointa de otel innobilat si o sanatate spirituala adamantina. E probabil ca presupune si un duh sportiv: sa-ti placa batalia in sine – incaierarea – mai mult decat succesul.

E si ea salutara si absoluta, deoarece e bazata pe un paradox: pe masura ce ei te lovesc si-ti fac mai mult rau si-ti impun suferinte din ce in ce mai nedrepte si te incoltesc in locuri mai fara iesire, tu te veselesti mai tare, tu te intaresti, tu intineresti!

Cu solutia Churchill se identifica si solutia Vladimir Bukovsky. Bukovsky povesteste ca atunci cand a primit prima convocare la sediul KGB n-a putut inchide un ochi toata noaptea. Firesc lucru, isi va spune cititorul cartii sale de amintiri, cum nu se poate mai firesc; nesiguranta, frica, emotia. Dar Bukovsky urmeaza: n-am putut dormi de nerabdare. Abia asteptam sa se faca ziua, sa fiu in fata lor, sa le spun tot ce cred eu despre ei si sa intru in ei ca un tanc. Fericire mai mare nu-mi puteam inchipui.

Iata de ce n-a dormit: nu de teama, de ingrijorare, de emotie. Ci de nerabdarea de a le striga adevarul de la obraz si de a intra in ei ca un tanc!

Cuvinte mai extraordinare nu cred sa se fi pronuntat ori scris vreodata in lume. Si ma intreb – nu pretind ca e asa cum spun eu, nu, catusi de putin, ma intreb doar, nu pot sa nu ma intreb – daca nu cumva universul acesta, cu toate roiurile lui de galaxii cuprinzand fiecare mii ori milioane de galaxii fiecare cu miliarde de sori si cel putin cateva miliarde de planete in jurul acestor sori, daca nu cumva toate spatiile, distantele si sferele acestea masurate in ani-lumina, parseci si catralioane de mii de mile, toata viermuirea aceasta de materie. Astri, comete, sateliti, pulsari, quasari, gauri negre, pulberi cosmice, meteori, mai stiu eu ce, toate relele, toti eonii, toate timpurile si toate cuantumurile spatio-temporale si toate astrofizicile newtoniene ori relativiste au luat fiinta si exista numai pentru ca sa fi putut fi exprimate aceste cuvinte ale lui Bukovski.

Concluzie

Tustrele solutii sunt certe si fara gres.

Altele pentru a iesi dintr-o situatie-limita, dintr-un univers concentrationar, din mrejele unui proces kafkian, dintr-un joc de tip domino, labirint sau camera de ancheta, din teama si panica, din orice cursa de soareci, din orice cosmar fenomenal nu stiu sa existe. Numai acestea trei. Insa oricare din ele e buna, suficienta si izbavitoare.

Luati aminte: Soljenitsyn, Zinoviev, Churchill, Bukovsky. Moartea consimtita, asumata, anticipata, provocata; nepasarea si obraznicia; vitejia insotita de o veselie turbata. Liberi sunteti sa alegeti. Dar se cuvine sa va dati seama ca – lumeste, omeneste vorbind – alta cale de a infrunta cercul de fier – care-i in buna parte si de creta (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul dictaturii e o fantasma: frica) – e foarte indoielnic sa gasiti.

Veti protesta poate, poate, considerand ca solutiile subinteleg o forma de viata echivalenta cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicand riscul mortii fizice in orice clipa. Asta asa este. Va mirati? Pentru ca nu l-ati citi pe Igor Safarievici, pentru ca inca nu ati aflat ca totalitarismul nu e atat inchegarea unei teorii economice, biologice ori sociale cat mai ales manifestarea unei atractii pentru moarte. Iar secretul celor ce nu se pot incadra in haul totalitar e simplu: ei iubesc viata, nu moartea.

Moartea, insa, cine, Singur, a invins-o? Cel ce cu moartea o a calcat.

Nicolae Steinhardt

IN MEMORIAM…SAU CUM IMPLINIM VOIA CELOR PE CARE II IUBIM

Am dorit sa pun acest minunat text al Omului lui Dumnezeu, parintele Nicolaedela-Rohia…ca un mic dar din partea mea, pentru imboldul de a TRAI IN SI PENTRU HRISTOS…dupa reteta aceasta minunata a celor „TREI SOLUTII”…Cu smerenie ..indraznesc sa spun ca m-am regasit in interiorul „celor TREI SOLUTII”..caci in tineretea mea rebela, puteam foarte bine sa fiu incadrata la solutia „Zurbagiul”…traind totul intr-o inconstienta rebela (vezi „Talilita-Kumi”).

Indata ce L-am cunoscut pe „CEL ce ma cauta”, am inteles ca MOARTEA INSEAMNA VIATA….caci spune parintele nostru Nicolaedela-Rohia..”Moartea, insa, cine, Singur a invins-o? Cel ce cu moartea o a calcat!”….Numai dupa ce intelegi in minte si in inima acestea, poti trai LIBER, LIBER, LIBER…despovarat de dorinti materiale, cu inima plina de DOR DE HRISTOS, si gata de lupta, la orice adiere de vint potrivnica Imparatiei lui Dumnezeu.

„Iar secretul celor ce nu se pot incadra in haul totalitar e simplu: ei iubesc viata, nu moartea”..spune parintele Nicolae, care a inteles si el „DIN DUH RAPID SI APA VIERMANOASA”…in beciurile intunecoase ale securitatii, ca peste toate suferintele si moartea, se inalta, biruitor – HRISTOS CARE A INVIAT DIN MORTI!

Pamantul ar putea fi distrus de extraterestri

De vina sunt „DJ-ii de la NASA” care au transmis in spatiu o melodie a formatiei Beatles, sustin cercetatorii SETI, citati de New Scientist

Nu este chiar acelasi lucru ca si cum NASA ar fi transmis albumul formatiei Cheeky Girls in spatiu, dar totusi oamenii de stiinta avertizeaza ca difuzarea cantecelor in spatiu ar putea expune Pamantul unui atac al extraterestrilor.
Cercetatorii sunt de parere ca promovarea locului speciei umane in Univers – dupa cum s-a intamplat saptamana trecuta cand NASA a emis o melodie a formatiei Beatles pe directia Stelei Nordului – ar putea atrage dupa sine atentia extraterestrilor care, zic ei, ar putea sa fie mai putin „prietenosi” decat celebrul ET.
Doctorul Douglas Vakoch, cercetator al Institutului SETI, care conduce cercetarile privind activitatea extraterestra, a declarat pentru publicatia New Scientist ca: „Inainte de a trimite pana si mesaje simbolice, este nevoie de o ampla discutie despre eventuale riscuri unor astfel de demersuri”.
SETI (Programul de Cautare a Inteligentei Extraterestre – Search for Extra-Terrestrial Intelligence) intentioneaza sa mai faca astfel de transmisiuni de la baza din Mountain View, California. In ultimii 20 de ani, SETI a monitorizat spatiul aerian in cautarea eventualelor mesaje venite din partea formelor de viata extraterestre.
Dupa ce aceste metodele de monitorizare nu au dat rezultate, cercetatorii au hotarat ca „ascultarea” extraterestrilor nu este de ajuns. In schimb, acestia spun ca ar trebui intensificata actiunea de trimitere a unor astfel de semnale catre stele.
Doctorul Richard Gott, un astrofizician de la Universtitatea Princeton, a declarat celor de la New Scientist: „Cea mai mare greseala a celor de la SETI ar fi ca acestia sa asteapta ca „ET” sa faca toata partea grea a muncii”.„Noi toti stam jos, in cerc, si ascultam dar nimeni nu face nimic concret”.
Unii cercetatori au cerut catre SETI ca acesti sa emita un simplu semnal care ar trebui sa arate ca exista forme de viata intelegente pe Terra. Altii vor transmiterea mai multor inregistrari de toate tipurile, asemenea misiunii sondei spatiale Voyager.
NASA a atasat inscriptii care descriu viata umana, precum si aspecte ale vietii pe Terra pe invelisul sondei, iar la bord au lasat casete cu voci, cantece ale pasarilor, muzica si harti cu locatia Pamantului. „Este foarte caritabil sa trimiti enciclopedii, dar acest lucru poate scurt-circuita generatii vitoare”, a mai spus doctorul Vakoch.

Profesorul Barrie Jones, un astrolog de la Universitatea Open, a adaugat ca exista un „embargo neoficial” care functioneaza pentru a nu avertiza potentiale specii „neprietenoase” de prezenta noastra. „Sansele sunt putine, dar consecintele ar putea fi devastatoare si anume sfarsitul vietii pe Pamant”, a mai spus acesta.
„Daca privesti inapoi in istoria colonizarii Pamantului, este extrem de neplacut”.„Daca ar avea o tehnologie capabila sa traverseze spatiul interstelar si sa ajunga la noi, asta ar insemna ca ei sa aiba o tehnologie mult mai avansata decat oamenii si astfel nu ar fi nimic de facut pentru ai opri”, a conchis astrologul Barrie Jones.(sursa)

Extraterestrii, intre a fi si a nu fi. Biserica Ortodoxa nu crede in existenta altor civilizatii in Univers

Bisericile Crestine, musulmanii si evreii au puncte de vedere diferite cu privire la existenta extraterestrilor. In timp ce Vaticanul crede ca in Univers exista extraterestri, Biserica Ortodoxa, prin glasul Moscovei, sustine contrariul, contrazicand categoric spusele romano-catolicilor.

Admite insa existenta spiritelor bune si rele in jurul Pamantului. Interesante sunt si pozitiile altor doua mari religii ale lumii. Islamul crede in existenta lumilor diferite, despre care, spun ei, vorbeste si Coranul. Evreii nu exclud nici ei ideea ca ar mai exista, in alte lumi, alte creaturi similare.

Pentru un important prelat rus insa, existenta extraterestrilor este o problema nesemnificativa pentru Biserica, „o curiozitate din plictis”.

Cu nu prea mult timp in urma, Vaticanul soca lumea printr-o declaratie uimitoare. Ea fusese facuta chiar de catre directorul Observatorului Vaticanului, pr. Jose Gabriel Funes, intr-un interviu dat cotidianului L„Obsservatore Romano. Inaltul prelat spunea: „Ipoteza existentei vietii extraterestre nu se opune doctrinei catolice”, si sustinea nici mai mult, nici mai putin decat ca &b dquo;extraterestrul este fratele meu”.

Cum era de asteptat, declaratia lui a generat reactii in lant dintre cele mai diverse. Astazi va prezentam pozitiile Bisericii Ortodoxe Ruse, a Islamului si Iudaismului, in legatura cu aceasta atat de incitanta problema, asa cum au aparut ele in publicatii rusesti, preluate de Trinitas si Catholica.

Celebrul de acum preot iezuit Funes a mai sustinut in interviul amintit ca el, personal, crede in teoria Big Bang, care ar fi „cea mai plauzibila si nu contrazice Biblia”. El a sustinut ca existenta vietii extraterestre „este posibila, chiar daca pana acum nu avem dovezi.

Cu siguranta, intr-un univers atat de mare, aceasta ipoteza nu poate fi exclusa… Asa cum exista o multitudine de creaturi pe Pamant, la fel pot sa fie si alte fiinte,chiar si inteligente, create de Dumnezeu. âeasta nu ar fi in contradictie cu credinta noastra, deorece noi nu putem pune limite libertatii creatoare a lui Dumnezeu”, a mai spus reprezentantul Vaticanului.

Astronomia moderna nu a gasit alta planeta cu viata similara Pamantului
De partea cealalta, profesorul Alexei Osipov, de la âademia Teologica din Moscova, a negat recent existenta extraterestrilor. „Ortodoxia exclude posibilitatea existentei unor inteligente extraterestre, a declarat acest renumit teolog ortodox. „Din punct de vedere al teologiei ortodoxe, nu exista baza pentru discutiile despre civilizatiile extraterestre care sa aiba ratiune si sa poata crea.

„ âeasta pozitie s-ar baza pe faptul ca in Vechiul Testament lipsesc aluzii la forme de viata inteligenta extraterestra. El s-a referit apoi la oamenii din Biserica, unii dintre ei ajunsi la un inalt nivel de sfintenie, dar care nu au pomenit niciodata de existenta extraterestrilor.

Mai mult, astronomia moderna nu a gasit nici o planeta cu viata similara celei de pe Pamant. Osipov a mai spus ca Biserica Ortodoxa nu a analizat aceasta problema pana acolo, incat sa formuleze o anumita concluzie. Unii teologi care au studiat problema au tras concluzia ca spatiul este complex si ca exista fenomene ale caror cauze raman necunoscute.

Insusi monahul Serafim Rose, un respectat ascet al veacului trecut, admitea doar ca ar exista „spirite in jurul Pamantului, care penetreaza lumea umana si chiar influenteaza anumite persoane sau anumite procese vitale”. âeste spirite ar fi insa ingerii si demonii.

Musulmanii si evreii nu exclud existenta altor civilizatii
Rushan Abbiasov, reprezentantul Muftiilor din Rusia, admite in schimb existenta unor forme inteligente de viata extraterestra. „Conform Sfantului Coran, Atotputernicul vorbeste despre crearea a diferite lumi. Stim lumea oamenilor, spiritelor, plantelor si animalelor.

.. Creatorul poate crea orice. Pot exista creaturi in alte lumi”, a declarat acesta pentru o revista citata de Interfax, subliniind ca insasi cartea sfanta a musulmanilor confirma „posibilitatea existentei altor civilizatii”. Cam in aceiasi termeni a vorbit si rabinul Zinovi Kogan.

El a declarat la randul sau ca „Dumnezeu este prima cauza pentru ceea ce exista in micro si macro lumii”. El a mai spus ca nu se poate exclude ideea ca ar mai exista, in alte lumi, alte creaturi similare.”

Extraterestrii? O problema nesemnificativa, o curiozitate din plictis
Parca pentru a linisti spiritele, pr. Igor Vizhanov, secretarul pentru afacerile interreligioase al Departamentului pentru Relatii Externe al Patriarhiei Moscovei, a spus ca de fapt, problema existentei unor fiinte extraterestre nu are nimic de-a face cu dogmatica crestina.

.. Este vorba de o problema absolut nesemnificativa pentru Biserica. Nu e nici macar o intrebare stiintifica, ci o curiozitate din plictis”, a mai spus preotul ortodox rus.(sursa)

NASA cauta extraterestrii in desert, iar OZN-urile apar in direct la televizor

Interviul in exclusivitate oferit de cosmonautul roman Dumitru Dorin Prunariu ziarului „Gardianul” a starnit dezbateri aprinse despre existenta si intentiile extraterestrilor. In domeniul stiintific este acceptata ideea existentei unei civilizatii inteligente in afara Pamantului si a sistemului nostru solar.

Daca existenta extraterestrilor poate fi negata, cea a OZN-urilor este deja o realitate, mai greu de combatut. Rapoartele stiintifice si informatiile oficiale sunt tinute la secret. O explicatie ar putea fi reprezentata de faptul ca cel care descopera tehnologia superioara folosita de OZN-uri – cunoscute ca aparate de zbor extrem de rapide – va deveni o puternica forta economica si militara.

Cu toate acestea, exista numeroase rapoarte, realizate de diverse persoane, de la amatori pana la specialisti, care confirma existenta OZN-urilor si ofera chiar si imagini ale acestora. Mai mult, exista informatii oficiale, conform carora specialistii NASA cauta indicii despre viata extraterestra in oaze dintr-un desert mexican, iar OZN-urile si-au facut aparitia la televizor, in direct, in timpul unui reportaj filmat in Spania, aproape de Barcelona.

Z iarul „Gardianul”, va prezinta o parte din cele mai importante evenimente de acest fel.

In tara noastra, exista doua organizatii care se ocupa cu studierea OZN-urilor. âestea sunt Asociatia pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (ASFAN) si Romanian UFOnetwork (RUFOn). âestea colecteaza informatii despre „navele extraterestrilor” si monitorizeaza toate evenimentele notabile din tara noastra.

Ultimul eveniment inregistrat de RUFOn s-a produs la 29 septembrie 2007, cand, incepand cu ora 20:30, o camera de supraveghere montata in incinta unei spalatorii din Bucuresti a inregistrat timp de 6 ore o sfera luminoasa. Pe site-ul acestei organizatiei RUFOn puteti gasi rapoarte detaliate despre evenimentele interceptate in tara noastra.

NASA cauta indicii despre viata extraterestra in oaze dintr-un desert din Mexic
Teoria aparitiei omului cu ajutorul unei bacterii venite de la o civilizatie extraterestra este confirmata de cerecetarile specialistilor NASA. Un grup de 170 de oaze din desertul mexican Chihuahua, care au culoarea cobaltului si contin formatiuni asemanatoare cu cele de corali, sunt investigate de specialistii NASA, care presupun ca apele acestora ascund bacterii primitive care ar putea furniza indicii despre viata extraterestra.

Gruparea de oaze a i-a uimit timp de decenii intregi pe biologi, care au incercat sa le studieze originea. Studiul micro-organismelor care traiesc aici i-ar putea ajuta pe specialistii NASA sa identifice conditiile atmosferice ale vietii primitive care a existat pe planeta noastra inainte de aparitia animalelor si a oamenilor, dar si a celei de pe alte planete.

Descoperirile ar putea da raspunsul la intrebarea daca suntem singuri in Univers sau nu. Poate exista viata si pe planete apropiate de noi, numai ca exista pozibilitatea ca aceasta sa fie de-abia in etapa microbiana, sustin specialistii NASA.

Reporterii televiziunii nationale spaniole filmeaza un OZN in Montserrat
In timp ce faceau un reportaj in zona, reporterii TVE (Televiziunea Spaniola) au reusit sa filmeze un obiect zburator neidentificabil in muntii Montserrat, in apropiere de Barcelona. Evenimentul a avut loc pe 11 noiembrie 2007. Coincidenta sau nu, este vorba despre acelasi loc si aceesi data in care avioane comerciale au fost urmarite de obiecte zburatoare neidentificabile, in anii 1979 si 1980, pe data de 11.11.

Autoritatile americane nu recunosc existenta OZN-urilor
In ianuarie 2008 mai multe persoane au relatat existenta unor obiecte zburatoare gigante deasupra Texasului. Autoritatile americane au declarat in prima instanta ca nu era vorba despre aeronave militare, dupa care au revenit si au spus ca era vorba despre zece nave militare de tip F-16.

Cu toate acestea, obiectele zburatoare pe care le-au observat martorii erau mult mai mari de cativa metri, cat masoara navele militare mentionate. Problema a ramas nerezolvata, iar multi specialisti au consderat ca autoritatile americane au avut intentia decredibilizarii evenimentului prin crearea unei confuzii generale.(sursa)

Vaticanul spune ca pot exista extraterestri

Seful observatorului astronomic al Vaticanului, iezuitul Gabriele Funes: „Putem crede concomitent ca exista Dumnezeu si extraterestri”. Contactat telefonic, parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, a declarat pentru ZIUA Online ca, deocamdata, Biserica Ortodoxa Romana, nu comenteaza subiectul, urmand sa vina cu precizari la o data ulterioara.

Astronomul-sef al Vaticanului, Gabriel Funes, a explicat in cadrul unui interviu acordat publicatiei oficiale „Osservatore Romano” ca credinta in extraterestri nu are de ce sa ne limiteze credinta in Dumnezeu. Inaltul prelat a pus chiar problema „fraternitatii” cu extraterestri, creati tot de Dumnezeu si, probabil, „liberi de pacatul orginar”.

Gabriel Funes a mai spus ca religia crestina si credinta in Dumnezeu nu sint incompatibile nici cu teoria Big Bang-ului. El a facut aceste declaratii suprinzatoare in cadrul unui interviu acordat Osservatore Romano. Afirmatii similare ca substanta, dar enuntate cu mult mai multa precautie, au fost facute de curind si de alti prelati ai Vaticanului, precum Raimondo Spiazzi si Gino Concetti, noteaza publicatia Corriere della Serra.

De asemenea, fostul director al observatorului astronomic, George Coyne, a avut o pozitie asemanatoare. In 2006, Ratzinger insusi admitea posibilitatea existentei unor alte forme de viata.
Parintele Gabriel Funes (www.iezuiti.ro)
„E posibil sa crezi si in Dumnezeu, si in extraterestri. Se poate admite existenta unor alte forme de viata din alte lumi, mai evoluate decat a noastra, fara sa punem la indoiala credinta in creatie”, a afirmat seful Departamentului de Astronomie de la Vatican pentru Obsservatore Romano, adaugand ca unii dintre extraterestri ar putea fi chiar „liberi de pacatul originar”.

„Dupa cum exista mai multe rase de oameni tot asa cred ca pot exista si alte forme de viata, mai inteligente, create tot de Dumnezeu. Asta nu ne limiteaza credinta pentru ca noi nu putem limita libertatea de creatie a lui Dumnezeu”, a mai spus el. Inaltul prelat a pus chiar problema „fraternitatii” cu extraterestri.

„La fel cum consideram creaturile terestre ca fiindu-ne ”˜frati”™ sau ”˜surori”™, ce motive avem sa nu vorbim despre un ”˜frate extraterestru”™? Ar fi tot parte a creatiei”, a subliniat el.
Funes a explicat totodata ca „Biblia in sine nu este o carte de stiinta. De aceea nu ne putem astepta ca ea sa ne ofere raspunsuri stiintifice la probleme noastre”. In acest context, el a afirmat ca teoria Big Bangului este una dintre cele mai credibile explicatii despre cum a aparut lumea si ca aceasta explicatie nu trebuie negata de credinta.

Astronom argentinian, in varsta de 45 de ani, iezuitul Jose Gabriel Funes este director al Observatorului astronomic al Sfantului Scaun, din anul 2006. Numit de papa Benedict al XVI-lea, parintele Funes urmeaza iezuitului american George V. Coyne.
In anul 2002, fostul director al observatorului astronomic al Vaticanului, George Coyene, declara pentru Corriere della Sera ca studiile stiintifice privind posibilitatea existentei vietii inteligente pe alte planete nu se opun credintei crestine. „Pana in prezent, nu exista nici o dovada stiintifica a vietii extraterestre.

Totusi, adunam observatii care conduc spre aceasta posibilitate. Universul este atat de mare incat ar fi o nebunie sa spunem ca noi suntem exceptia. Dezbaterea este in desfasurare si complexa”, afirma Coyne, citat de catholica.ro.
„Daca m-as intalni cu o fiinta inteligenta dintr-o alta lume care mi-ar vorbi despre viata lor spirituala si mi-ar spune ca oamenii de pe planeta sa au fost de asemenea mantuiti de Dumnezeu prin trimiterea Unicului Sau Fiu, m-ar intreba cum este posibil ca acest Fiu Unic sa fie prezent in locuri diferite.

Astfel de ganduri constituie o mare provocare”, a spus prelatul.
Originile Observatorului Astronomic al Vaticanului le gasim in timpurile Papei Grigore al XII-lea. El a creat o comisie stiintifica insarcinata cu studierea elementelor necesare pentru reformarea calendarului liturgic care a avut loc in 1582. Observatorul are acum doua sedii.

Unul, la Castel Gandolfo, la 35 kilometri de Roma, serveste ca arhiva si biblioteca. Celalalt, Grupul de Cercetare Astronomica al Vaticanului din Tucson, Arizona, se afla amplasat in unul dintre cele mai importante centre astronomice din lume. (sursa)

„O LUME NEBUNA.. NEBUNA.. NEBUNA!”

Motivarea sentintei in cazul «Tanacu»: Biserica Româna nu cunoaste procedura exorcismului

Înalta Curte de Casatie si Justitie a respins apararile formulate de fostul preot Corogeanu si maicutele de la Tanacu care spuneau ca „nu au cunoscut sau au avut o reprezentare gresita a datelor realitatii” în cazul Irinei Cornici, magistratii sustinând ca acestia puteau sa prevada decesul tinerei. Orice acte sau proceduri de natura celor folosite la Manastirea Tanacu se constituie în abateri grave de la disciplina bisericeasca, au aratat judecatorii instantei supreme, pe baza documentelor primite de la mai multe foruri nationale bisericesti, care arata ca exorcismul nu exista în doctrina clerica româna. În 3 august 2005, Patriarhia Româna a comunicat, printr-o adresa destinata dosarului, punctul de vedere al Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, potrivit careia „exorcismul, adica suita de rugaciuni pentru alungarea duhurilor necurate, face parte din doctrina si practica Bisericii Universale, cu temeiuri în Sfânta Scriptura si consta exclusiv din rugaciuni însotite de stropire cu agheasma si ungere cu untdelemn sfintit. Orice acte sau proceduri &i circ;n afara acestora, de natura celor folosite la Tanacu, se constituie în abateri grave de la disciplina bisericeasca”. Un alt act pe care judecatorii instantei supreme l-au mentionat în motivarea sa, prin care i-au condamnat la pedeapsa cu închisoarea pe „oamenii Domnului”, a fost o nota a Episcopiei Husilor în care se arata ca Biserica Ortodoxa Româna „nu are notiunea de practica a exorcismului. „Inculpatii au privat-o pe maicuta Irina Cornici de libertate constient si continuu, desi aveau posibilitatea de a o dezlega, dupa efectuarea slujbelor, rugaciunilor pentru alungarea duhurilor rele, ceea ce nu au facut. Dorinta de libertate a victimei a fost ferma si evidenta înca de la începutul perioadei de sechestrare, când a fugit din chilia în care statea închisa, profitând de neatentia inculpatei Adina Lucia Cepreaga, care o supraveghea si tinea cheia de la usa de acces”, explica magistratii. Instanta suprema a hotarât în 30 ianuarie condamnarea preotului Corogeanu la sapte ani de detentie pentru lipsire de libertate în mod ilegal. Maicuta Nicoleta Sofia Arcalianu a primit sase ani de închisoare, iar Adina Lucia Cepreaga, Simona Bârdanas si Elena Otel câte cinci ani, pentru aceeasi infractiune.

DACA NU M-AS FI NASCUT, DUHOVNICESTE VORBIND,ACUM 22 DE ANI….PROBABIL CA M-AS FI SMINTIT RAU DE TOT ,PRIVIND,AUZIND SI COMENTIND „ANOMţIILE SI CADERILE IN ADINC” ţE CRESTINISMULUI ORTODOX DIN ULTIMA VREME..IN CARE SE FACE TOT MAI AUZITA SI VAZUTA VOIA SI ACTIUNEA DIAVOLULUI…IAR VOCILE INGERESTI SI SFINTE DIN CERURILE DOMNULUI SINT TOT MAI REDUSE SI RASTţMACITE DUPA VOIA CELUI RAU SI DISTRUGATOR DE SUFLETE…. CUM ţTFEL PUTEM INTELEGE ACEASTA STIRE ..CONFORM CAREIA ,O OARECARE EPISCOPIE DIN TARA ISI PERMITE SA SPUNA ASTFEL DE „MINCIUNA BINE TICLUITA” CARE AFIRMA CA IN BISERICA ORTODOXA ROMANA NU EXISTA SLUJBE DE EXORCIZARE!!!!!!IMI PARE NESPUS DE RAU CA INDRAZNESC SA CONTRAZIC O ASTFEL DE AFIRMATIE,DAR…SI NESPUS DE BINE CA POT VORBI DESCHIS..ACUM „IN ANII DE LIBERTATE SPIRITUţA CISTIGATI CU SINGE”….DESPRE MARELE EXORCIST ţ ROMANIEI CARE A FOST PARINTELE ILARION ARGATU..CEL CARE MI-A FORMAT FIINTA IN LUMINA LUI HRISTOS SI INVATATURILE SFINTILOR PARINTI . CUM AS PUTEA SA NU IMI AMINTESC DE ZECI SI SUTE DE ZILE ..IN CEI 5 ANI DE UCENICIE SI FORMARE DE LA MINASTIREA CERNICA,CIND DINSUL ERA INARMAT CU TOATE ARMELE NECESARE UNUI RAZBOI SPIRITUţ(AJUNARE PINA LA 12 NOAPTEA ,SFINTA LITURGHIE,MILOSTENIE ,DRAGOSTE PENTRU CREATOR SI CREATIE….SI IN PLUS…MOLIFTELE CELE MARI ţE SFINTULUI VASILE….CARE NU SINT ţTCEVA DECIT FORMA CLASICA DE EXORCIZARE A DIAVOLULUI ,DIN TRADITIA DE SUTE DE ANI A BISERICII UNIVERSţE. DESIGUR AM DESTUI MARTORI (PE CARE CHIAR M-AM GINDIT SA-I CHEM LA O MARTURISIRE PUBLICA) CARE ţATURI DE MINE ..IN ZILE FIERBINTI DE VARA,CA SI IN SERI LUNGI DE IARNA ..LA RACLA SF. CţINIC, AM VAZUT SI AUZIT (DE MULTE ORI INGROZITI)..MANIFESTARI VIOLENTE ţE CELOR POSEDATI DE DIAVOL (FEMEI SI BARBATI..TINERI SAU FOARTE TINERI..UNEORI BATRINI!!)….DE MULTE ORI RACNETELE SI VIOLENTA ACESTORA SE INDREPTAU CATRE BARBA SI VESMINTELE PARINTELUI ARGATU ..PE CARE CU GREU IL SCOTEAU ţTI CţUGARI TINERI CARE INTERVENEAU IN AJUTOR….IMOBILIZIND CITE 4-5 BARBATI TINERI LA O PERSOANA CARE SE ZBATEA CU VIOLENTA MAXIMA URLIND INJURII LA ADRESA BISERICII, A SFINTILOR SI A PARINTELUI…..CIND SE SFIRSEAU MOLIFTELE SE LINISTEAU SI PERSOANELE – CARE DE MULTE ORI NU ERAU CONSTIENTE DE VIOLENTA LOR ,CI DIMPOTRIVA SE LINISTEAU SI CU LACRIMI ADEVARATE CERSEAU MILA SI IERTARE LA DOMNUL..MOMENTE INCENDIARE SI ULUITOARE!!!!!..NUMAI CINE A STAT IN PREAJMA UNUI ASTFEL DE OM POATE SPUNE CA MINE CA AM VAZUT FULGERE SI SABII DE FOC IESIND DIN OCHII PARINTELUI ARGATU IN CLIPELE DE MARE TENSIUNE IN MOLIFTELE SF VASILE…..AAA…..!!CA NU PREA SINT MULTI PREOTI CARE SA SE INCUMETE LA O ASTFEL DE LUPTA..CA EA NECESITA O IGIENA DESAVIRSITA TRUPEASCA SI SUFLETEASCA SI O CREDINTA DE FIER CU O DRAGOSTE DE FOC PENTRU OM SI DUMNEZEU..ASTA E O ţTA DISCUTIE!!!..DAR FELUL IN CARE SA ARUNCA CU BARDA IN ACEST CAZ -TANACU-ESTE DE NEINTELES..CIND TOCMAI AM FOST ULUITI DE „MAREA DRAGOSTE DE OM SI DUMNEZEU” A BISERICII ORTODOXE ROMANE MANIFESTATA PLENAR IN CAZUL APOSTAZIEI MITROPOLITILOR NOSTRII…OARE NU SE VA GASI NICIO PICATURA DE CLEMENTA IN INIMILE IERARHILOR NOSTRII SI PENTRU UN CAZ CUMPLIT CA CEL DE LA TANACU???

Papa intentioneaza sa-l reabiliteze pe Martin Luther

Papa Benedict al XVI-lea il va reabilita pe Martin Luther, argumentand ca acesta nu a dorit sa divizeze Biserica Catolica. Reformatorul protestant din Saxonia a dorit doar sa combata coruptia din sanul bisericii. Suveranul Pontif va face publica pozitia Vaticanului in acest sens in luna septembrie.

In prealabil, Papa va discuta implicatiile gestului sau impreuna cu 40 de teologi catolici, cunoscuti sub numele de „Ratzinger Schülerkreis”, la resedinta papala de vara de la Castel Gandolfo. Potrivit unor surse din cadrul Vaticanului, citate de cotidianul britanic „The Times”, Papa considera ca Martin Luther, excomunicat de Biserica Catolica sub acuzatia de erezie, nu a fost, in realitate, un eretic.

Cardinalul Walter Kasper, seful Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor, a declarat ca initiativa va ajuta la intensificarea dialogului ecumenic intre catolici si protestanti. „Avem multe de invatat de la Luther, incepand cu importanta pe care el a acordat-o cuvantului divin”, a precizat cardinalul Kasper.

Reabilitarea lui Luther face parte dintr-o ofensiva mai ampla a Papei care incearca sa-si schimbe imaginea conservatoare si sa apropie Biserica Catolica de lumea moderna. In aceeasi directie, Biroul de Presa al Vaticanului a anuntat ca va fi ridicat un monument dedicat lui Galileo Galilei, un alt eretic, pentru a marca, in 2009, cea de-a 400-a aniversare a descoperirii teles­copului.

Excomunicat de Leon al X-lea

Punand sub semnul indoielii autoritatea papala, Martin Luther a zguduit din temelii Biserica Catolica, in sec. al XVI-lea. El sustinea ca Biblia este singura sursa a autoritatii religioase (sola scriptura).

Dupa o vizita efectuata in 1510 la Roma, doctorul in teologie a fost socat de puterea, bogatia si coruptia de la Vatican. In 1517 a protestat public fata de comertul cu indulgente, fiind judecat pentru erezie. Cativa ani mai tarziu a fost excomunicat de Papa Leon al X-lea, care l-a caracterizat drept „un german beat care isi schimba parerea cand este treaz”. (preluat de pe kappa.ro)

Responsabilizări monahale în anii de apostazie

Motto: ”Monahul este cel ce supune firea sa unei sile neîncetate şi simţurile sale unei paze neîntrerupte.

Monahul este cel ce şi-a făcut trupul neîntinat, gura curăţită şi mintea luminată.

Monahul este sufletul apăsat de durere, care petrece în veghe şi în somn într-o necontenită pomenire a morţii”

Sfântul Ioan Sinaitul

Vrem nu vrem, recunoaştem oficial sau pe la colţuri, am ajuns să trăim vremuri „de bejenie”, vorba scriitorului. Uimirea mea a fost foarte mare în primele clipe când am realizat acestea. Îmi amintesc că abia mă botezasem şi părintele Argatu, în lumina căruia am primit primii paşi, ne descria cu lux de amănunte cum va cădea comunismul, făcându-se praf (era în anii 1985-1986). Dar mai ales ne spunea cum vor pătrunde cele mai puternice ispite, cele mai grave tentaţii din lumea largă, care se vor năpusti peste bietul popor român (care va reacţiona exact invers decât ar aştepta Domnul), drogurile, crimele, desfrânările de tot felul, până la recunoaşterea oficială a căsătoriei între homosexuali şi lesbiene. Toate acestea vor pătrunde adânc în sufletul şi viaţa de zi cu zi a românului, zicea părintele Argatu în anii ”™86. Desigur că noi, cei prezenţi la astfel de prevestiri, ne înfioram, dar mărturisesc sincer că aveam o umbră de îndoială, iertată să-mi fie comparaţia (căci nu sunt nici măcar umbra lor), precum odinioară ucenicul Motovilov se îndoise de înaintevederea Sf. Serafim de Sarov. Desigur credeam, poate aşa peste 100 de ani, cine ştie, oricum noi nu apucăm! Dar ceea ce ne dădea fiorii cei mai mari era proorocirea căderii bisericii instituţionale, a conducătorilor ei, a duhovnicilor şi, implicit, a lumii întregi care se va rătăci în „uscăturile şi stufărişul plin de şerpi”. De fapt, îndoiala mea a ţinut doar până în ziua când am văzut maşina securităţii la uşa părintelui Argatu şi pe fetele ce aveau în grijă casa părintelui, zburând ca potârnichile la vânătoare! Târziu, atunci când sufletul meu putea să suporte adevărul, mi s-a spus că datorită unor turnătorii mincinoase la „cabinetul 2„, făcute de mai-marii Mănăstirii Cernica, părintele nostru drag era căutat drept vrăjitor şi uzurpator al „regimului”. Anii au trecut, şi spre groaza şi spaima mea văd împlinindu-se pas cu pas tot ceea ce dânsul a prezis cu har de la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care l-a slujit credincios până la mutarea sa. Şi îndrăznesc să zic şi eu vorba cu duh din patericele sfinţilor părinţi ”să nu fie!”, şi totuşi, ”ciuma” şi-a extins ghearele din ce în ce, iar noi (poporul), căci el constituie adevarata biserică, ne aflăm în dezorientare, în manipulare, şi, îndrăznesc să zic, în multă naivitate şi neştiinţă!

…când în plină zi într-o catedrală ortodoxă se savârşesc ritualuri cu săbii, în faţa sfântului altar, când capete albite de timpul petrecut în ortodoxie săvârşesc acte „cel puţin ciudate”, când amestecăm toate concepţiile religioase într-o oală de „ciorbă”, din care să ne împărtăşim cu toţii (dacă se poate fiecare cu linguriţa lui de acasă), când recunoaşterea şi apărarea ortodoxiei pe pamânt românesc a devenit ”act de fundamentalism religios”…atunci cred că fiinţa noastră, sufletul nostru, ar trebui să simtă convulsiile morţii.

De câţiva ani privim neputincioşi la tot felul de „minuni” ce se petrec sub ochii noştri şi nu reacţionăm. Ba apare o „nouă evanghelie”, ba „sarcofagul lui Iisus”, ba „un extraterestru reptilian, care spune că e dumnezeul nostru”. Ei, până la urmă sunt atât de amuzante, încât poate nici nu merită să comentăm ceva, dar când în plină zi într-o catedrală ortodoxă se savârşesc ritualuri cu săbii, în faţa sfântului altar, în faţa lui Hristos prezent permanent pe Sfânta Masă, când învăţătura apostolică şi patristică şi deciziile acestor sfinţi (de două mii de ani) sunt în pericol de a fi alterate, când capete albite de timpul petrecut în ortodoxie săvârşesc acte „cel puţin ciudate”, ca să nu le spunem anatemizante, când amestecăm toate concepţiile religioase într-o oală de „ciorbă”, din care să ne împărtăşim cu toţii (dacă se poate fiecare cu linguriţa lui de acasă), când recunoaşterea şi apărarea ortodoxiei pe pamânt românesc (creştinat de doua mii de ani! de sf. Apostol Andrei) a devenit ”act de fundamentalism religios”…atunci cred că fiinţa noastră, sufletul nostru, ar trebui să simtă convulsiile morţii. Ce altceva e această cădere spirituală încuviinţată de superiori şi întâistătători, decât o moarte, şi încă una lentă, înveşmântată în cele mai atrăgătoare culori, pentru ca la un moment dat să apară faţa adevărată, hidoasă şi descompusă a înşelării finale.

Poate cititorii se vor întreba, pe bună dreptate, ce legătură are mottoul atât de particularizat către viaţa monahală, cu restul subiectului. Am vrut să subliniez prin cuvintele Sf. Ioan Sinaitul, faptul că monahismul, în coordonatele lui, are ca scop principal curăţirea şi adâncirea sufletului în ruga şi contemplaţia către divin, astfel devenind rug aprins pentru Hristos şi lucrarea Lui pe pământ pentru mântuirea lumii întregi. Dar monahismul nu este o sectă, nu este o castă, nu este un regn, nu este aparte de ceea ce Hristos a numit-o „biserică”, bucurându-se, întristindu-se, îngrijorându-se pentru toate bucuriile, realizările, alunecările şi căderile acestei lucrări sfinte a Domnului pe pamânt, care se cheamă „biserică”. Începând cu Sf. Ioan Evanghelistul, cu Sf. Grigore de Nazians şi Sf. Simeon Noul Teolog, apoi trecând prin Sf. Marcu al Efesului şi ajungând la Sf. Ioan Maximovici, iată numai câteva nume de mare strălucire din istoria creştinismului care au avut atitudini şi scrieri cât se poate de verticale şi hotărâte, atunci când în viaţa publică a bisericii lui Hristos interveneau ideei şi acţiuni care puneau în pericol unitatea şi integritatea credinţei creştin-ortodoxe.

„Propovăduirea dogmelor părinţilor au întărit bisericii o singură credinţă care, purtând haina adevărului cea ţesută din teologia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte taina cea mare a dreptei cinstiri de Dumnezeu„

mineiul pe ziua de 16 iulie

De ce oare, în zilele noastre pare „ciudat”, „războinic”, „anacronic”, ”fundamentalist”, orice încercare de mărturisire a ortodoxiei, în spiritul Sfinţilor Părinţi pe care tot noi îi punem în calendare, le facem mare cinste, sărbătorindu-i cu sfinte slujbe, le publicăm scrierile, le propovăduim învăţăturile de la catedrele şcolilor noastre teologice, dar când suntem în public, faţă de alte neamuri sau culte, chiar din ţara noastra, avem atitudinea sclavului faţă de stăpân, în numele „raţiunii” şi al „bunului simţ”, al „adevărului care ne face liberi şi ne conduce spre libertate”. Suntem reduşi la tăcere (în special cei din monahism) de diverse „frăţii” care se opun cu vehemenţă cuvântului de propovăduire a ortodoxiei sau de amendare a oricărei persoane care alunecă în prăpastia înşelării. Am în vedere, desigur, recentul caz „cel puţin ciudat”, al mitropolitului N.Corneanu (care nu ar fi fost la prima „ciudăţenie”, amintindu-ne aici recentele „investituri cu săbii deasupra capului” din catedrala din Timisoara, cât şi concertele de muzică clasică, în aceeaşi catedrală în săptămâna mare). A tresărit, bucurându-se, sufletul nostru de român şi creştin, la auzul şi vederea scrisorilor şi a poziţiei cât se poate de verticale a marilor duhovnici (preoţi – călugări) din România, ca părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol şi părintele Iustin Pârvu de la Petru Voda, dar şi de bucurie pentru solidaritatea părinţilor din Sfântul Munte Athos din Grecia, sau din Rusia, care au tras un mare semnal de alarmă la adresa „ciudăţeniilor” din ce în ce mai evident antiortodoxe ale mitropolitului Corneanu.

„Să ne ridicăm mai presus de cearta teologică”

Sf. Ioan Maximovici

Îmi vine acum în minte disputa (dusă dealtfel cu mult tact, calm şi bun simţ) dintre Sfântul Ioan Maximovici şi un mare teolog al timpului acela, contemporan cu sfântul, mitropolitul Antonie, care în rang şi studii academice îl întrecea pe sfântul. Asta nu l-a oprit pe sfânt să comenteze şi să-i spună cu cel mai liniştit duh că în problema ”suferinţei Domnului nostru Iisus Hristos în grădina Ghetsimani”, are altă opinie care se deosebeşte radical de a mitropolitului. „Să ne ridicăm mai presus de cearta teologică” obişnuia să spună deseori sfântul Ioan Maximovici, în cunoscutele sale polemici cu scriitorul Bulgakov. Desigur de-a lungul istoriei creştine au existat şi atitudini radicale (dealtfel benefice), cum a fost hotărârea bisericii ruse de a-l exclude din biserică pe mitropolitul care în 1439 la Florenţa a semnat tratatul cu apusul. Măsura pare radicală şi cu siguranţă în zilele noastre ar fi cotată ca „fundamentalism religios”, totuşi inspiraţia Duhului Sfânt a dovedit ulterior că părinţii ruşi au avut dreptate, căci acel mitropolit s-a retras în biserica romano-catolică, devenind cardinal.

O spusă a Sfântului Marcu al Efesului, singurul luptător rămas în picioare, drept şi vertical în faţa tăvălugului apusean, în 1439 la Florenţa, spune că toate acestea s-au întâmplat şi se mai întâmplă datorită celor „trei diavoli uriaşi: neştiinţa, uitarea şi nepăsarea (negrija)”, de care trebuie să recunoaştem că societatea noastră suferă din plin, indiferent de meridian.

Neplăcut surprinsă am fost zilele acestea răsfoind o publicaţie românească, ce se vrea topul subţirimii intelectualismului românesc. Se afla acolo o listă întreagă de aşa-zişi buni creştini, care propun tot felul de „bucuroase acolade liturgice” între ortodoxie şi restul lumii.

Propunem şi noi (monahismul responsabilizat), o reciclare duhovnicească a neamului românesc, în spiritul ortodox al Evangheliilor şi al Sfinţilor Părinţi.

maica Ecaterina Fermo

Erată:

REGRETIND ENORM GRESţA ..APROAPE DE NE-IERTAT-DIN TEXTUL „RESPONSABILIZARI MONAHţE IN ANII DE APOSTAZIE”, CERIND IERTARE SFINTILOR MARCU ASCETUL SI MARCU ţ EFESULUI…IN TIMPUL CARORA SCRIERILE SE FACEAU MANUţ..PRIN INTERMEDIUL UNUI SCRIB ..DOTAT CU UN „STILOU-PANA DE PASARE”…SI CARE DESIGUR NU SUFEREAU GRESELI INFORMAM PE CITITORI SA CAUTE PE SITUL WWW.MAICAECATERINA.RO. PRIMUL TEXT POSTAT ACOLO..”DE LA FORENTA LA FERRARA”…SI VOR GASI INFORMATIILE NECESARE DESPRE SF. MARCU ţ EFESULUI PE CARE TOT AUTOAREA TEXTULUI „RESPONSABILIZARI IN ANII DE APOSTAZIE”..LE-A SCRIS …CEREM DIN SUFLET INCA ODATA IERTARE PENTRU ACEASTA SI ţTE EVENTUţE GRESELI DE TIPARIRE ţE TEHNICII MODERNE!!!