UN STRIGĂT CĂTRE SURORILE SI FRAŢII ROMÂNI

“Dezastrul din sănătate”…….
“Cum a supravietuit o parte din bebeluşi la 200 de grade c’’….
“Cum trăiţi din 450 ron pe lună?!….
“Ahmadinejad ameninţă cu o ripostă “planetară” în cazul în care Iranul este atacat”…
“Moscova ar putea sancţiona economic România”….
“Autorităţile vor cărţi de identitate biometrice”…..

Am pus într-o ordine aleatorie câteva din titlurile presante, şocante, devastatoare, cu care presa din ultimele zile, la fel ca cea din ultimii 20 sau doi ani, ne asaltează. Indiscutabil, “gura” presei scrise şi virtuale scuipă de multe ori gunoaie şi lături, imoralitate, blasfemii şi instigare la “revolte inutile”, toate controlate si dirijate din “întunericul iluminaţilor”.

Această “intoxicare” bine ticluită şi gândită cu mulţi ani înainte, având şi o “bătaie lungă”, pentru mulţi ani de aici înainte, este “piatra de poticnire” în ultima perioadă pentru grupări de creştini, care fie din ignoranţă, fie din “umanism exacerbat”, au pornit în mass-media o campanie ruşinoasă de denigrare a Duhului Adevarat al Bisericii lui Hristos, adevăratul Duh, care a menţinut relaţia între omul căzut şi cel sfânt. Acesta este duhul mărturisitor, duhul martirilor pentru Hristos.

De 2000 de ani adevărul istoric şi duhovnicesc al Bisericii se mărturiseşte şi se ocroteşte prin sângele mucenicilor!!!

Cu tot respectul faţă de unele feţe bisericeşti cât şi de ucenicii acestora, care au început să împânzeasca şi să “intoxice” presa scrisă şi virtuală cu citate din Sfinţii Părinţi cu bună ştiinţă scoase din context, lansez tuturor acestora cât şi tuturor cititorilor şi ascultătorilor lor întrebarea:

Exista măcar un exemplu în 2000 de ani de creştinism, de sfânt, sau de om credincios si simplu din popor, care în confruntare cu puterea politică, cu “sistemul pervertit” al timpului în care a trait să fi facut cel mai mic pogorământ sau compromis pentru aşa zisa pace, dragoste, înţelegere?… Aşa cum în mod total eronat şi sfidător faţă de sângele mărturisitorilor de acum 2000 de ani se încearcă acum să se impună bietului popor român.

Oare chiar trebuie să vedem”urâciunea pustiirii la locul cel de cinste’’ pentru ca să ne trezim din somnolenţa distrugătoare în care lâncezim ca neam? Oare să fie aşa de închişi ochii duhovniceşti ai neamului român , încât să fie nevoie de “sfaturi” şi de “spovedanii publice” prin paginile de internet?!

Să luăm un astfel de exemplu:

Observ că unii fraţi au obsesia sistemului de care trebuie să se rupă, parcă s-ar crede în “Matrix”… Ori, prin chiar modul obsesiv cum se raporteaza la sistem, ei sunt dependenţi de sistemul cu care se luptă. Altfel spus, ceea ce este foarte grav, după părerea mea, au transformat sistemul într-un scop al vieţii, într-un fel interiorizându-l căci se gândesc mereu la el. Cred că sunt, în felul lor stăpâniţi de sistem, în loc să încerce să devină temple ale Duhului Sfânt.

Rostul vieţii noastre trebuie să fie Hristos. Nu sistemul este cel care mă împiedică însă, în cele din urmă, să-l descopăr pe Domnul aşa cum este, ci neputinţele şi păcatele mele. Bineînţeles că sistemul are şi el rolul lui malefic, în sensul că stimulează aceste păcate şi neputinţe, şi încearcă să inverseze binele şi răul. Dar, omul fiind chip al lui Dumnezeu, chiar dacă profund desfigurat, este cel care are ultima decizie, în alegerile pe care le face. De aceea cred că nouă ni se cuvine a fi “stăpâniţi” neîncetat de dragostea pentru Hristos, după cum spune Sf. Ap. Pavel: ce ne va despărţi pe noi de Domnul? Nici stăpâniile, nici începătoriile, nici îngerii din ceruri, nici viaţa, nici moartea nimic nu ne va putea rupe pe noi de dragostea Domnului (citatul e aproximativ, dar îl găsim prin epistola de la romani). pr. Tudor Ciocan

Tot respectul meu pentru cuvintele adevărate, din adânc de inimă creştină ale acestui părinte. Doar că nu ăsta e subiectul nostru. La drept vorbind, fraţi creştini, consumatori de “credinţă virtuală” credeţi că rolul unui blog, al unui site, al unor “navigări virtuale”, fie şi prin Vieţile Sfinţilor Părinţi, este de a întări sufletele? De a crea omul duhovnicesc? De a ajunge la virtuţi şi adâncimi creştine? Cel ce crede aşa, iertată-mi fie îndrazneala, dar se află într-o mare înşelare !

Nu, fraţi creştini! Culturalizarea şi înduhovnicirea pe internet  este  manevra  cea mai  derutantă şi înşelătoare prin care diavolul a întins o cursă creştinilor adevăraţi…poate, poate vor cădea definitiv! Să nu fie!

Iată ce ne spune în continuare pr. Tudor Ciocan :

Armaghedonul va fi, la un moment dat, nu este nici urmă de îndoială. Cel care va conduce însă lupta finală, cea cu antihristul- stăpânitorul mincinos al lumii acesteia, va fi Domnul. Ferice de cei care atunci vor fi alipiţi prin despătimire şi prin dragoste sinceră de Hristos! Aceia vor fi cei care se vor mântui, iar nu cei care acum îşi închipuie că sunt mari eroi, dar care se complac acum în adânci şi prea subţiri patimi!

Dumnezeu să ne ajute să ne trăim viaţa astfel încât să-i bineplăcem lui, ca voia noastră cea mai adâncă prin harul lui să se transfigureze desăvârşit şi să devină voia lui cea preasfântă, atotînţeleaptă şi atotbună!

Cuvinte simţite, trăite, adevărate, spuse din adâncul unei inimii creştine trăitoare. Doar că nu aici şi nu acum! Aceste îndemnuri, aceste adevăruri trebuiau strigăte din amvoanele bisericilor. Dacă nu s-a putut în anii de opresiune comunistă, măcar de 20 de ani de aşa-zisă libertate, poporul român putea să aibă starea de trezvie a Sfinţilor Părinţi, măcar la 85% din populaţie, care se declară ortodox-activă. Dar ceea ce se predică prin bisericile noastre aduce perfect a limbaj de lemn, limbaj virtual într-o lume virtuală!

Iată  alt exemplu de data asta mai smintitor:

“Autolatria, ipocrizia și duplicitatea celor ce trăiesc şi ”emit” asemenea… atitudini sunt, din nefericire, în păruta lor mucenicie imaginară anti-cip şi anti-sistem, boli foarte grave care le compromit orice mărturisire şi lucrare misionară reale. Păcat că şi pe părintele Justin îl manipulează şi-l antrenează în asemenea exagerări care numai mărturisitoare nu sunt (aşa mi-a spus Părintele Adrian Făgeţeanu săptămâna trecută). - pr. Mihail Stanciu

Păcat că şi părintele Mihail Stanciu este manipulat şi manipulează la rândul său mulţi oameni adevăraţi, îndemnându-i pe bieţii credincioşi la atitudinea “struţului” şi la o “alipire duhovnicească” – n.n.

NO COMMENT!

Pr. Stanciu, continuă:

Da, actele biometrice cu sau fără cip rfid pregătesc dependenţa şi robia voită! A omului de un sistem politic-economic-social-educaţional-medical şi alimentar bazat pe nişte legi din ce în ce mai anticreştine şi antiumane, sistem care va restrânge treptat multe din libertăţile personale sub pretextul siguranţei (inter)naţionale şi chiar globale. Mai întâi, ele ni se vor oferi, apoi impune, ca un ”cadou” din partea sistemului care ne vrea binele mai bine ca noi. Concluzia este clară: ele trebuie evitate şi respinse cu aceeaşi măsură cu care evităm şi respingem toate păcatele… pe când o dezbatere de anvergura actelor cu cip despre cum să ne creştem copiii (viitorul neamului) protejându-le inocenţa, copilăria şi mintea intregi?

Dar mie altceva mi se pare mai suspect şi mai grav. Să bravezi înainte de termen, anunţându-ţi şi vrăjmaşul ce vrei să faci, cu cine, cum şi unde să te refugiezi ca să te aperi de atacurile lui încă nedeclanşate, mi se pare chiar o dovadă de prostie crasă… nu înţeleg de ce trebuie să spui ce ai de gând să faci când nu te forţează nimic, decât nerăbdarea isterică a unor bloggeri anti-sistem care fac tocmai iscodirea cea bineplăcută… sistemului. Sau ei sunt tocmai agenţi ai sistemului şi aplică metoda felinarului aruncând momeala pentru aflarea victimelor, a pulsului şi a vigilenţei lor? Maare atenţie, fraţilor! Nu trebuie să ne consumăm energia cu informarea la zi a invaziei răului şi cu plăsmuirea de scenarii omeneşti de salvare, ci să lucrăm real, pe viu, poruncile lui Hristos şi să ne unim cu el în cuminţenie şi ascultare în biserica lui sfântă ortodoxă.

Nici unul dintre sfinţii apostoli, prooroci şi mucenici, nu şi-au pregătit nici trâmbiţat dinainte prelegerile înaintea călăilor sau a prigonitorilor, ci însuşi duhul sfânt le ascundea viitorul, îi întărea în timp şi îi învăţa să vorbească numai în momentul mărturisirii lor martirice, tocmai pentru a-i feri de mândria cu care şi diavolul căuta să-i muşte ca să-i piardă la final…”

Da, într-adevăr! Mare atenţie fraţilor români, căci a venit vremea maturităţii creştine, care nu se poate obţine nici din fotoliu în faţa televizorului, nici din piscine şi hoteluri, nici din “turismul religios”, dar nici din predici şi articole bine ticluite în pagini de internet!

Am început acest articol cu cele mai devastatoare titluri din presa românească de acum câteva zile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era nevoie, primejdiile majore prin care trece toată suflarea omenească! Nu numai neamul românesc! Pentru un creştin autentic, pentru un creştin care  îl doreşte pe Dumnezeu “aşa cum doreşte cerbul izvoarele apelor” (Ps. 41), moartea lui şi a celor dragi nu poate fi decât dorinţa supremă!

“Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” (Ps. 41)

Dar pentru un creştin adevărat, un creştin autentic, nu unul virtual din baza de date de pe facebook, lupta împotriva antihristului începe din prima spovedanie, din primele lacrimi de pocăinţă, din primele milostenii şi primele fapte bune şi mai ales prin exemplul personal de viaţă către toţi oamenii cetăţii!!!

Cel puţin aşa a fost în viaţa mea, plină de păcate şi patimi grele. Pentru mine apocalipsa a început în ziua  botezului, atunci am realizat că Dumnezeu e  viu în inima mea, mă iubeşte, mă iartă şi mă aşteaptă! Cine a înţeles şi a trait în adâncul inimii acest adevăr indestructibil, nu are cum să pună în balanţă pe de  parte: case, maşini, apartamente, facultăţi, bunuri materiale de tot felul (obţinute prin grija deosebită a sistemului, care ne pune la dispoziţie microciparea vieţii) şi de cealaltă parte mântuirea dăruită de Hristos!
Acest lucru a fost pentru mine (fată de 33 de ani, plină de păcate, dar şi de bani, poziţie socială, admiratori, apartamente, bijuterii etc.)  focul sacru, lumina sfântă care mi-a călăuzit paşii şi mi-a înfierbântat mereu inima! Şi mai înainte să vină actele biometrice şi cipul în locul chipului, eu am renunţat cu bucurie nespusă la tot ce însemnă viaţă socială, bunuri  materiale şi am plecat pe drumul îngust al renunţărilor şi al sărăciei pentru a păstra cu mare grijă taina vieţii.

Moartea nu există! Moartea înseamna viata în Hristos! Acestea le-am învăţat de la Sfinţii Părinţi, de la marii duhovnici ai ţării, dar şi din propria mea trăire în Hristos, nu de pe internet! (pe internet sunt doar ştiri, comentarii, bârfe…)
Dragi  creştini, purtaţi crucea lui Hristos cu dragoste adevărată şi cu spirit de jertfă pentru aproapele şi Hristos vă va dărui CHIPUL… Nu cipul!

Tags: 666 anticip microcip