Arhiva pentru: anticip

UN STRIGĂT CĂTRE SURORILE SI FRAŢII ROMÂNI

„Dezastrul din sănătate”…….
„Cum a supravietuit o parte din bebeluşi la 200 de grade
C’’…
„Cum trăiţi din 450 ron pe lună?!….
„Ahmadinejad ameninţă cu o ripostă „planetară” în cazul în care Iranul este atacat”…
„Moscova ar putea sancţiona economic România”….
„Autorităţile vor cărţi de identitate biometrice”…..

Am pus într-o ordine aleatorie câteva din titlurile presante, şocante, devastatoare, cu care presa din ultimele zile, la fel ca cea din ultimii 20 sau doi ani, ne asaltează. Indiscutabil, „gura” presei scrise şi virtuale scuipă de multe ori gunoaie şi lături, imoralitate, blasfemii şi instigare la „revolte inutile”, toate controlate si dirijate din „întunericul iluminaţilor”.

âeastă „intoxicare” bine ticluită şi gândită cu mulţi ani înainte, având şi o „bătaie lungă”, pentru mulţi ani de aici înainte, este „piatra de poticnire” în ultima perioadă pentru grupări de creştini, care fie din ignoranţă, fie din „umanism exacerbat”, au pornit în mass-media o campanie ruşinoasă de denigrare a Duhului Adevarat al Bisericii lui Hristos, adevăratul Duh, care a menţinut relaţia între omul căzut şi cel sfânt. âesta este duhul mărturisitor, duhul martirilor pentru Hristos.

De 2000 de ani adevărul istoric şi duhovnicesc al Bisericii se mărturiseşte şi se ocroteşte prin sângele mucenicilor!!!

Cu tot respectul faţă de unele feţe bisericeşti cât şi de ucenicii acestora, care au început să împânzeasca şi să „intoxice” presa scrisă şi virtuală cu citate din Sfinţii Părinţi cu bună ştiinţă scoase din context, lansez tuturor acestora cât şi tuturor cititorilor şi ascultătorilor lor întrebarea:

Exista măcar un exemplu în 2000 de ani de creştinism, de sfânt, sau de om credincios si simplu din popor, care în confruntare cu puterea politică, cu „sistemul pervertit” al timpului în care a trait să fi facut cel mai mic pogorământ sau compromis pentru aşa zisa pace, dragoste, înţelegere?… Aşa cum în mod total eronat şi sfidător faţă de sângele mărturisitorilor de acum 2000 de ani se încearcă acum să se impună bietului popor român.

Oare chiar trebuie să vedem”urâciunea pustiirii la locul cel de cinste”™”™ pentru ca să ne trezim din somnolenţa distrugătoare în care lâncezim ca neam? Oare să fie aşa de închişi ochii duhovniceşti ai neamului român , încât să fie nevoie de „sfaturi” şi de „spovedanii publice” prin paginile de internet?!

Să luăm un astfel de exemplu:

Observ că unii fraţi au obsesia sistemului de care trebuie să se rupă, parcă s-ar crede în „Matrix”… Ori, prin chiar modul obsesiv cum se raporteaza la sistem, ei sunt dependenţi de sistemul cu care se luptă. Altfel spus, ceea ce este foarte grav, după părerea mea, au transformat sistemul într-un scop al vieţii, într-un fel interiorizându-l căci se gândesc mereu la el. Cred că sunt, în felul lor stăpâniţi de sistem, în loc să încerce să devină temple ale Duhului Sfânt.

Rostul vieţii noastre trebuie să fie Hristos. Nu sistemul este cel care mă împiedică însă, în cele din urmă, să-l descopăr pe Domnul aşa cum este, ci neputinţele şi păcatele mele. Bineînţeles că sistemul are şi el rolul lui malefic, în sensul că stimulează aceste păcate şi neputinţe, şi încearcă să inverseze binele şi răul. Dar, omul fiind chip al lui Dumnezeu, chiar dacă profund desfigurat, este cel care are ultima decizie, în alegerile pe care le face. De aceea cred că nouă ni se cuvine a fi „stăpâniţi” neîncetat de dragostea pentru Hristos, după cum spune Sf. Ap. Pavel: ce ne va despărţi pe noi de Domnul? Nici stăpâniile, nici începătoriile, nici îngerii din ceruri, nici viaţa, nici moartea nimic nu ne va putea rupe pe noi de dragostea Domnului (citatul e aproximativ, dar îl găsim prin epistola de la romani). pr. Tudor Ciocan

Tot respectul meu pentru cuvintele adevărate, din adânc de inimă creştină ale acestui părinte. Doar că nu ăsta e subiectul nostru. La drept vorbind, fraţi creştini, consumatori de „credinţă virtuală” credeţi că rolul unui blog, al unui site, al unor „navigări virtuale”, fie şi prin Vieţile Sfinţilor Părinţi, este de a întări sufletele? De a crea omul duhovnicesc? De a ajunge la virtuţi şi adâncimi creştine? Cel ce crede aşa, iertată-mi fie îndrazneala, dar se află într-o mare înşelare ! +Continue Reading