Arhiva pentru: ECUMENISM
DOCUMENTE INEDITE CARE ATESTĂ ÎNCEPUTURILE DECĂDERII B.O.R.
Motto: „Nimic nu este acoperit ca să nu iasă la iveală,
şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut”(Matei 10,26).
Despre întâlnirea de la Tesalonik vom mai vorbi, desigur mult mai amănunţit.
Dar acum este foarte important să dezvoltăm în detaliu,împrejurările istoric-religioase din ultima sută de ani, urmărind prin acest istoric să dezvoltăm un sondaj în minţile şi sufletele credincioşilor ortodocşi români, din care să reiasă cât la sută din poporul român-ortodox este conştient de groaznicele greşeli care s-au comis în BOR de-a lungul a o sută de ani, cât şi de pericolul iminent la care s-a ajuns din cădere în cădere, spre Marea Apostazie !!!
Aş aprecia în mod pozitiv dacă cititorii ar avea răbdare să parcurgă toate episoadele şi toate documentele pe care le voi posta pe acest blog.
Spuneam deci, ca din punct de vedere istoric- ŞOCANT!-documentele scrise din care să se distingă clar căderea spre erezie şi apostazie a reprezentanţilor de vârf a BOR,cât şi a tuturor reprezentanţilor de vârf ai bisericilor ortodoxe din lume, au fost „cu grijă” distruse sau ascunse timp de mai mulţi zeci de ani.
Dar noi cunoaştem cuvintele Evangheliei care zice:
„Nimic nu este acoperit ca să nu iasă la iveală, şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut”(Matei 10,26).
Vă prezint deci, un document care vorbeşte despre atmosfera istorică şi religioasă între anii 1855-1862 şi care dezvăluie o cronică inedită a istoriei manăstirilor Neamţ şi Secu în perioada tulburărilor de după revoluţiile din 1848. âest document este scris de Andronic Duhovnicul care a fost contemporan evenimentelor post-pasoptiste.
Autorul cronicii este ieromonahul (apoi ieroschimonahul) Andronic Popovici. Din nota arhiereului Narcis Creţulescu de la fila 100r a mss. rom. BAR 5694, aflăm că „Autorul s-a născut la 4 iulie 1820. A venit în Mănăstirea Secu la 1831 (Secul este tot o casă cu Manăstirea Neamţu) – Revista Tocilescu an II, vol. 1, pag. 44”. Multă vreme a fost duhovnic şi poate şi bibliotecar al Mănăstirii Neamţ. În această calitate a copiat multe manuscrise vechi, ilizibile, care şi astăzi se păstrează în biblioteca manăstirii sau la BAR. A simţit nevoia de alcătui mai multe cronici ale mănăstirii, însemnând mai ales minunile şi întâmplările deosebite care se petreceau în mănăstire. O primă asemenea cronică este cea tipărită la 1857 în tiparniţa mănăstirii, sub numele de Istoria Sfintelor Monastiri Neamţul şi Secul ieşită din teasc la 20 martie 1857.
La âademia Română se păstrează mai multe manuscrise ale sale.
De asemenea, la Biblioteca Sfântului Sinod, se află un manuscris autograf al lui Andronic Duhovnicul, care conţine un cronograf pentru anii 1700-1860.
Fiind eclesiarhul mare al Mănăstirii Neamţ, a intrat repede în conflict cu comitetul de „reeducare” impus de Cuza în 1859. Aşa încât, în 1862 a plecat din mănăstire, retrăgându-se la Schitul Sihăstria Secului (Manăstirea Sihăstria de astăzi), unde a stat două săptămâni, crezând că îşi va găsi liniştea dorită. Se pare, însă, că nu a fost aşa, pentru că a plecat, în cele din urmă, în Basarabia.
După trecerea Prutului noaptea, „pe o copaie”, precum ne mărturiseşte într-unul din manuscrisele de la Chişinău, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse a întemeiat pe moşia Chiţcani a Manăstirii Neamţ, împreuna cu duhovnicul Theofan Cristea, administratorul moşiilor din Basarabia ale mănăstirii, o nouă lavra, Noul Neamţ, care încă din timpul vieţii sale a ajuns la o mare înflorire. Aici, un an mai târziu, la 1863, pentru a nu uita vreun amănunt din cele mai importante, a pus pe hârtie Istoria Manăstirilor Neamţu şi Secu, conţinând în tomul IV şi cronică de fată, pe care, după ce a copiat-o, a trimis-o la Mănăstirea Neamţ printr-un ascultător al său. +Continue Reading
În loc de la LA MULŢI ANI
Întrucât „fatidicul” 2012 şi-a făcut apariţia pentru necredincioşi, ţin să anunţ toţi credincioşii ortodocşi din România că anul 2012 a început încă de la 1 septembrie 2011. Evenimentele care s-au succedat până la momentul acesta în măsura egală ne pot infirma şi confirmă aberaţia preziceriilor mayaşe.
Dar nu acesta este motivul care m-a determinat să reîncep publicarea pe blog după îndelungul moment de tăcere. Hotărâsem în taina inimii mele să intru „în silenzio stampa” în ceea ce priveşte activitatea pe blog, totul pornind dintr-un sentiment de pură lehamite.
Nici criza, sau falsă criza, nici războaiele sau revoluţiile de „primăvara sau toamna”, de catifea sau cum s-or mai numi ele, nici chiar teorile conspiraţiei puse cu minuţiozitate în aplicare, nu m-au determinat să ies din hotărârea tăcerii.
Dar informaţiile pe care le-am citit în ultimele 24 de ore pe două din blogurile creştine[1], mi-au redat suflul adevăratei lupte, aceea pentru câştigarea mântuirii, luptă care trebuie dusă până la ultima suflare pământească şi pe toate căile umane posibile.
După cum se poate observa cu ochii „larg deschişi” sau „larg închişi”, BOR nu a avut niciodată o atitudine de luptă făţişa faţă de problemele majore ale lumii sec. XX-XXI. Ori a fost în „adormire” în perioada comunistă ori a folosit limbajul de lemn al „politicii corecte” în perioada post-decembristă.
Cei trei SSS care sufocă lumea creştină la ora actuală: Secularizarea, Sincretismul şi Sectele ar fi fost suficiente motive pentru ca vârfurile de lance ale BOR, ce sunt teoretic marii noştri arhierei, să ia atitudine. +Continue Reading
Singurătatea ca luptă cu propriul egoism şi pregătire pentru comuniune
Am primit cu bucurie invitaţia Preacuviosului Părinte Enzo Bianchi, superiorul mănăstirii Bose, de a participa la lucrările celui de-al XVIII-lea congres ecumenic internaţional de spiritualitate ortodoxă, organizat între 8-11 septembrie 2010, de mănăstirea pe care o îndrumă Preacuvioşia Sa.
Tema congresului, Comuniune şi singurătate, este una de mare actualitate pentru viaţa spirituală şi activitatea pastoral-misionară a Bisericilor. În mod paradoxal, spiritualitatea ortodoxă, în general, şi în special spiritualitatea monahală creştină, poartă amprenta relaţiei dintre singurătate şi comuniune. Lepădarea de viaţa mondenă şi asumarea voturilor sărăciei, castităţii şi ascultării au ca scop eliberarea omului de patimile egoiste, pentru o totală consacrare a lui comuniunii cu Dumnezeu – izvorul iubirii nelimitate şi netrecătoare. Hristos Domnul spune că „oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19, 29). „Însutit va lua înapoi” înseamnă bogăţia harului lui Hristos prezent în sufletul celor ce Îl iubesc pe El „cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul lor” (Matei 22, 39). Numai rugăciunea neîncetată transformă singurătatea în comuniune.
Este demnă de subliniat abordarea acestei teme pe baza experienţei mai multor tradiţii creştine. În lumea de astăzi, tot mai ameninţată de însingurare şi autoizolare ca individualism materialist şi consumist, care diminuează sau distruge comuniunea de iubire între oameni şi Dumnezeu, precum şi în societate, aprofundarea relaţiei dintre singurătate şi comuniune poate constitui o lumină în plus pentru activitatea pastorală, misionară şi socială a Bisericii.
În încheiere, ne rugăm Preasfintei Treimi – izvorul prim şi modelul suprem al Comuniunii de viaţă şi iubire eternă, după chipul Căreia a fost creat omul (Geneză 1, 26), să binecuvinteze pe toţi participanţii la acest congres şi să lumineze lucrările ce se vor desfăşura.
” DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Zeci de reprezentanţi ai creştinilor din întreaga lume participă zilele acestea în Italia, la cel de-al XVIII-lea Colocviu ecumenic internaţional de spiritualitate ortodoxă cu tema „Comuniune şi singurătate”, informează Radio TRINITAS. Întrunirea este organizată de comunitatea monahală din Bose şi se va încheia vineri, 10 septembrie.
Biserica Ortodoxă Româna este reprezentată de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cel care va transmite mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel
- Slavă lui Dumnezeu şi pe pământ pace”, tema Întrunirii Ecumenice Internaţionale pentru Pace din 2011
- Scuze din partea Patriarhului Serbiei pentru comunitatea musulmană
- Summit creştino-musulman
- Biserica Rusiei întăreşte relaţiile cu Dioceza catolică de Paris
- Dialog religios pe tema migraţiei
- Română şi Biserica Evanghelică din Germania
- Dialog ecumenic la Timişoara
- La Edinburgh are loc Conferinţa mondială „Misiune şi Evanghelizare”
- Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină 2010 la Ierusalim: 23-31 ianuarie
- Participare a teologiei româneşti la congresul internaţional cu tema „Pace, frăţietate şi demnitate umană în religiile monoteiste”
- „Europa constituie în primul rând o realitate spiritual-culturală„
- Simpozionul internaţional cu tema „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi„ la Palatul Patriarhiei
- A IV-a Consfătuire panortodoxă presinodală Chambesy, 6-12 iunie 2009
Hristostomos al Ciprului:
„Toţi ierarhii, care nu vor participa la primirea papei, smintesc poporul”!
Arhiepiscopul Ciprului trece la declaraţii care ar putea fi caracterizate ca nepotrivite după dezacordul evident al multor ierarhi din Cipru faţă de venirea papei în insulă. Astăzi a declarat (Sigmalive) că poporul se sminteşte nu de hotărârea sa de a-l primi oficial pe papa în Cipru, ci de poziţia ierarhilor care refuză să participle la primire! Grăitor este (în acelaşi articol) şi modul funcţionării sinodale, pentru că – după cum s-a menţionat – neînţelegerile ierarhilor referitoare la primirea oficială a papei, în prezenţa ierarhilor Bisericii Ciprului, fuseseră exprimate deja în sinod.
Prezentăm articolul respectiv (Sigmalive, 25.05.2010):
Schismă pentru un „eretic”
Arhiepiscopul Hristostomos al II-lea a dat astăzi un răspuns membrilor Sfântului Sinod, care au declarat că nu preferă să fie prezenţi la festivitatea de primire a papei Benedict, la începutul lui iunie, cu justificarea că papa este un eretic. „âeştia sunt cei care smintesc poporul” – a declarat Preafericitul, susţinând că din momentul în care există o hotărâre sinodală sunt datori să tacă. A clarificat şi faptul că hotărârea despre cine va participa la festivităţi fusese luată la ultimul sinod şi de atunci îşi exprimaseră deja dezacordul. „Dacă nu le place”, a declarat semnificativ
Întâistătătorul Bisericii, „să rămână la casele lor şi în mitropoliile lor şi, dacă vor să se izoleze, să se izoleze”.
Referindu-se la mitropolitul de Lemesou, care a fost primul ce şi-a exprimat public delimitarea, arhiepiscopul a declarat că Atanasie de Lemesou n-ar avea dreptul să vorbească public.
Pe de altă parte, referindu-se la probabile reacţii împotriva papei din partea unor segmente organizate, care vor veni din afară, „Poliţia, a spus, îşi va face treaba şi, dacă vor, n-au decât să se măsoare cu ea”.
De altfel, Arhiepiscopul Antonio Franco, nunţiul apostolic al Vaticanului cu reşedinţa la Ierusalim, a răspuns că „fiecare are părerea lui şi nu se poate ca toţi să fie mulţumiţi”, comentând, după întâlnirea pe care a avut-o cu preşedintele statului. „Papa, a spus, nu vine ca să pună în pericol viaţa nimănui, accentuând că Biserica şi Statul nu se opun vizitei”.
(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_5061.html)
