Motto: „Nimic nu este acoperit ca să nu iasă la iveală,
şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut”(Matei 10,26).

Despre întâlnirea de la Tesalonik vom mai vorbi, desigur mult mai amănunţit.

Dar acum este foarte important să dezvoltăm în detaliu,împrejurările istoric-religioase din ultima sută de ani, urmărind prin acest istoric să dezvoltăm un sondaj în minţile şi sufletele credincioşilor ortodocşi români, din care să reiasă cât la sută din poporul român-ortodox este conştient de groaznicele greşeli care s-au comis în BOR de-a lungul a o sută de ani, cât şi de pericolul iminent la care s-a ajuns din cădere în cădere, spre Marea Apostazie !!!

Aş aprecia în mod pozitiv dacă cititorii ar avea răbdare să parcurgă toate episoadele şi toate documentele pe care le voi posta pe acest blog.

Spuneam deci, ca din punct de vedere istoric- ŞOCANT!-documentele scrise din care să se distingă clar căderea spre erezie şi apostazie a reprezentanţilor de vârf a BOR,cât şi a tuturor reprezentanţilor de vârf ai bisericilor ortodoxe din lume, au fost „cu grijă” distruse sau ascunse timp de mai mulţi zeci de ani.

Dar noi cunoaştem cuvintele Evangheliei care zice:
„Nimic nu este acoperit ca să nu iasă la iveală, şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut”(Matei 10,26).

Vă prezint deci, un document care vorbeşte despre atmosfera istorică şi religioasă între anii 1855-1862 şi care dezvăluie o cronică inedită a istoriei manăstirilor Neamţ şi Secu în perioada tulburărilor de după revoluţiile din 1848. âest document este scris de Andronic Duhovnicul care a fost contemporan evenimentelor post-pasoptiste.

Autorul cronicii este ieromonahul (apoi ieroschimonahul) Andronic Popovici. Din nota arhiereului Narcis Creţulescu de la fila 100r a mss. rom. BAR 5694, aflăm că „Autorul s-a născut la 4 iulie 1820. A venit în Mănăstirea Secu la 1831 (Secul este tot o casă cu Manăstirea Neamţu) – Revista Tocilescu an II, vol. 1, pag. 44”. Multă vreme a fost duhovnic şi poate şi bibliotecar al Mănăstirii Neamţ. În această calitate a copiat multe manuscrise vechi, ilizibile, care şi astăzi se păstrează în biblioteca manăstirii sau la BAR. A simţit nevoia de alcătui mai multe cronici ale mănăstirii, însemnând mai ales minunile şi întâmplările deosebite care se petreceau în mănăstire. O primă asemenea cronică este cea tipărită la 1857 în tiparniţa mănăstirii, sub numele de Istoria Sfintelor Monastiri Neamţul şi Secul ieşită din teasc la 20 martie 1857.

La âademia Română se păstrează mai multe manuscrise ale sale.

De asemenea, la Biblioteca Sfântului Sinod, se află un manuscris autograf al lui Andronic Duhovnicul, care conţine un cronograf pentru anii 1700-1860.

Fiind eclesiarhul mare al Mănăstirii Neamţ, a intrat repede în conflict cu comitetul de „reeducare” impus de Cuza în 1859. Aşa încât, în 1862 a plecat din mănăstire, retrăgându-se la Schitul Sihăstria Secului (Manăstirea Sihăstria de astăzi), unde a stat două săptămâni, crezând că îşi va găsi liniştea dorită. Se pare, însă, că nu a fost aşa, pentru că a plecat, în cele din urmă, în Basarabia.

După trecerea Prutului noaptea, „pe o copaie”, precum ne mărturiseşte într-unul din manuscrisele de la Chişinău, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse a întemeiat pe moşia Chiţcani a Manăstirii Neamţ, împreuna cu duhovnicul Theofan Cristea, administratorul moşiilor din Basarabia ale mănăstirii, o nouă lavra, Noul Neamţ, care încă din timpul vieţii sale a ajuns la o mare înflorire. Aici, un an mai târziu, la 1863, pentru a nu uita vreun amănunt din cele mai importante, a pus pe hârtie Istoria Manăstirilor Neamţu şi Secu, conţinând în tomul IV şi cronică de fată, pe care, după ce a copiat-o, a trimis-o la Mănăstirea Neamţ printr-un ascultător al său.

La sfârşitul acestei versiuni a cronicii ne spune însuşi autorul ei că este „Cel mai nevrednic şi mai păcătos decât toată zidirea, al Domnului nostru Iisus Hristos rob, Andronic Ieroschimonah şi Duhovnic din Sfintele Manăstiri Neamţu şi Secu, aflător acum în Basarabia la Chiţcani; şi după puţină vreme de va voi trebui mă veţi afla în mormânt; că am să mai scriu încă un tom pe urma acestuia, din 24 de coale”.

Iar despre cronica ne spune: „Pe această sfânta istorisire o am scris aşa precum să vedea atuncea, iar acum în anul 1876, scriind alta mai pe larg, pe 225 de file, tot cu slova mea, apoi această din anul 1863 a rămas numai spre ştiinţa acelor ce nu o au nicidecum”.

Ştim că atât Andronic Duhovnicul, cât şi ucenicii săi, au făcut mai multe drumuri în principate, pentru a aduna cât mai multe cărţi, manuscrise şi documente din cele ce rămăseseră la Mănăstirea Neamţu. Arhivele Statului din Chişinău dau dovadă de acest lucru, pentru faptul că deţin aproape 200 de manuscrise filocalice şi de strana provenite direct de la Mănăstirea Neamţ.

Din parcurgerea cu atenţie a cronicii se desprinde clar ideea că principalul scop al paşoptiştilor a fost de a demola Biserica Sfintei Tradiţii şi de a o păstra doar cu scop ritualic. În rest deviza paşoptista a fost: ” Dumnezeu este sus în ceruri , iar pământul a fost lăsat oamenilor ca să facă ce vor vrea pe el”.Înspăimântătoare şi cumplit de pragmatică aceasta deviză ,care a adus un suflu de fals umanism ,ba chiar de oarecari unde ateiste, care a adus într-o sută de ani la multe erezii şi apostazii în întreaga lume ortodoxă.

Întrucât documentul are mai multe aspecte foarte importante şi o lungime destul de mare îl voi prezenta fragmentat…

Decupez pentru un timp acest preţios document, pentru a face loc altui document, la fel de preţios, pus la dispoziţie de revista Axa – care la rândul ei, l-a descoperit în arhivele de aur ale BCS. Este vorba despre viaţa şi activitatea unui „Mare necunoscut al BOR”, episcopul GHERASIM SAFFIRIN, pe cât de apreciat în prima etapă a vieţii lui, pe atât de hulit şi învinuit până la caterisirea completă din treapta de episcop, de cine credeţi? Chiar de MARELE SINOD BOR!!!

Consider că e un document de o importanţă covârşitoare pentru a înţelege evoluţia, sau mai bine zis involuţia BISERICII ORTODOXE ROMÂNE:

 

VA URMA …

Întrucât „fatidicul” 2012 şi-a făcut apariţia pentru necredincioşi, ţin să anunţ toţi credincioşii ortodocşi din România că anul 2012 a început încă de la 1 septembrie 2011. Evenimentele care s-au succedat până la momentul acesta în măsura egală ne pot infirma şi confirmă aberaţia preziceriilor mayaşe.

Dar nu acesta este motivul care m-a determinat să reîncep publicarea pe blog după îndelungul moment de tăcere. Hotărâsem în taina inimii mele să intru „în silenzio stampa” în ceea ce priveşte activitatea pe blog, totul pornind dintr-un sentiment de pură lehamite.

Nici criza, sau falsă criza, nici războaiele sau revoluţiile de „primăvara sau toamna”, de catifea sau cum s-or mai numi ele, nici chiar teorile conspiraţiei puse cu minuţiozitate în aplicare, nu m-au determinat să ies din hotărârea tăcerii.

Dar informaţiile pe care le-am citit în ultimele 24 de ore pe două din blogurile creştine[1], mi-au redat suflul adevăratei lupte, aceea pentru câştigarea mântuirii, luptă care trebuie dusă până la ultima suflare pământească şi pe toate căile umane posibile.

După cum se poate observa cu ochii „larg deschişi” sau „larg închişi”, BOR nu a avut niciodată o atitudine de luptă făţişa faţă de problemele majore ale lumii sec. XX-XXI. Ori a fost în „adormire” în perioada comunistă ori a folosit limbajul de lemn al „politicii corecte” în perioada post-decembristă.

Cei trei SSS care sufocă lumea creştină la ora actuală: Secularizarea, Sincretismul şi Sectele ar fi fost suficiente motive pentru ca vârfurile de lance ale BOR, ce sunt teoretic marii noştri arhierei, să ia atitudine.

Mă uimeşte atât tăcerea reprezentanţilor BOR, cât şi neparticiparea membrilor Bisericii care nu sunt alţii decât poporul român ortodox.

Am hotărât, desigur la sfatul părintelui duhovnic, să fac o trecere în revistă a principalelor momente istorice zdruncinătoare ale creştinismului ortodox de-a lungul a 100 de ani. âeastă sinteză va demonstra un adevăr pe cât de real, pe atât de dureros al cumplitei căderi în care se află Biserica Ortodoxă. Prin urmare, pentru a trezi conştiinţele adormite voi începe prin câteva exemple pozitive ale unor ierarhi din Biserică Ortodoxă, greacă şi sârbă care au pornit făţiş lupta împotriva oricărei forţe care vrea să distrugă unitatea şi tăria Ortodoxiei. Unii din ei, urmând exemple ale sfinţilor pe care chiar noi îi cinstim în calendarele noastre, şi-au riscat poziţiile sociale şi chiar viaţa. Am luat aceste exemple din recenta istorie tulburată a Bisericii Ortodoxe, în urma unei clasificări a celor mai grave compromisuri făcute de ierarhia ortodoxă care au dus încetul cu încetul de-a lungul a 100 de ani la multe erezii, îndreptându-ne către „Marea Apostazie”.

Încep prin a prezenta cuvântul IPS Serafim de Pireu, un om de-o verticalitate uluitoare, aşa cum noi nu am avut niciodată în ierarhia BOR. La întâlnirea ortodoxă din Tesalonic, din 2004, IPS Serafim a mărturisit următoarele:

Am mai arătat şi cu alte ocazii că întâlnirile inter-creştine şi inter-religioase- ecumenismul în ansamblul lui- nu înseamnă numai negarea Sfintei Evanghelii, ci este o jignire adusă directă Sfinţilor Mucenici şi Noilor Mărturisitori. Nivelarea creştinismului otodox din zilele noastre face fără rost pătimirile, lipsurile, luptele şi jertfele Sfinţilor Apostoli pentru răspândirea învăţăturii celei cu adevărat mântuitoare la „fraţii” lor iudei şi la celelalte neamuri, batjocorind în acelaşi timp stăruinţa până la moarte a Sfinţilor Mucenici în mărturisirea dreptei credinţe. Se relativizează  însăşi lucrarea mântuitoare a lui Hristos, care a venit în lume nu ca unul dintre multe adevăruri existente în toate religiile -dupa părerea ecumeniştilor- ci ca SINGURUL ADEVĂR ÎNTRUPAT ŞI CA SINGURA CţE DE MÂNTUIRE. […]

Vremea cernerii duhovniceşti nu este departe, căci deja vedem cum apar, puţin câte puţin „înnoiri” în Sfânta Liturghie, nemaiauzite rugăciuni pentru „unitate”, se pregătesc cărţi de cult cu texte noi, care să le înlocuiască pe cele rămase nouă drept moştenire, totul pentru a da slavă ereziilor şi ecumeniştilor. Scrierile cele „vechi” arată prea limpede împreuna-gândire a Sfinţilor Părinţi, credinţa de neclintit şi de neschimbat a Bisericii; în scrierile noi însă, se poate pune orice şi pe oricine. Deja este anunţată „curăţirea textelor liturgice” de severele condamnări sinodale aruncate asupra ereticilor. Deja două teze de doctorat susţinute la Facultatea de Teologie din Tesalonic ridică pe doi dintre marii eretici, pe Dioscor şi Sever în rândul Sfinţilor Părinţi. Deja un mare ecumenist al secolului XX, care a participat în mod hotărâtor la promovarea ereziei ecumenismului, este vorba de Hrisostom  mitropolitul Smirnei, a fost canonizat, îi cântam tropare şi îi zidim biserici, bazaţi pe patriotismul sincer al celor din Asia Mică şi din întreaga Grecie. Drumul pentru canonizarea ecumeniştilor a fost deschis. Dacă Meletie Metaxakis şi Athenagoras ar fi avut aceeaşi activitate naţionalistă şi acelaşi sfârşit ca mitropolitul Hrisostom, i-am fi canonizat demult. […]

Ce au reuşit în aceşti zeci de ani de ecumenism participantiiclerici şi laici ortodocşi? Au determinat vreuncatolic sau vreun păgân să vină în mijlocul adevăratei Biserici?Pot arate ei pe cineva, măcar unul singur,botezat în sânul Ortodoxiei datorită dialogurilor teologice? BINEÎNŢELES CĂ NU! […]

Aş dori să mă refer în cele ce urmează la câteva exemple ca să vădescă apostazia celor ce participă la CMB. Aduc în atenţia dumneavoastră declaraţia blasfemiatoare a mitropolitului Ambrozie al Calabriei, preşedintele Comisiei Sinodale pentru Relaţii Inter-ortodoxe şi Inter-creştine care, în mai 2001, întrebat fiind cum este posibil să întâmpinăm cu toate onorurile un papă eretic care nu a lepădat Filioque din Crez, a răspuns: „EU NU SUNT ÎN INTERIORUL SFINTEI TREIMI CA SĂ CUNOSC DACĂ SFÂNTUL DUH PURCEDE DE LA TATĂL SĂU DE LA FIUL”. Pentru această declaraţie nu ar mai fi trebuit să rămână în Biserica nici ca simplu laic. […]

Nu se va găsi  în zilele noastre niciun patriarh sau episcop care să ne îndepărteze de pan-erezia ecumenismului care neîncetat  atrage în plasa sa teologi, clerici, monahi şi laici? […]

Niciodată până acum, Biserica nu s-a găsit într-o situaţie mai dramatică, poate afară de măcelul creştinilor din primele secole. […]

O altă voce, aproape ca un tunet în pustiul civilizaţiei sec. XXI, urmându-l pe marele ierarh al Ortodoxiei, Sf. Nicolae, este episcopul Artemie de Kosovo. La o vârstă la care cuvântul linişte şi starea de isihie ar trebuie să fie continue în viaţa lui, acest stâlp vertical al Ortodoxiei a fost înlăturat ca un „lucru” nefolositor, uzându-se pentru aceasta chiar de forţa armată. Uluitor, nu-i aşa?! Dar să urmărim una din concluziile sale luate la aceeaşi întâlnire de Tesalonic, din 2004:

Prezenţa reprezentanţilor noştri şi în general a tuturor ortodocşilor, la felurite întruniri ecumenice nu are nicio îndreptăţire canonică. Nu am mers acolo pentru a mărturisi deschis, cu curaj şi tărie, Adevărul veşnic şi neschimbat al Credinţei şi Bisericii Ordotoxe, ci pentru a face compromisuri şi a încuviinţa, mai mult sau mai puţin, toate hotărârile şi formulările prezentate de neortodocşi. Aşa am ajuns în cele din urmă la Balamand, Chambesy şi Assisi, care, luate în întregime, reprezintă apostazie şi trădare faţă de Sfânta Credinţă Ortodoxă.

– va urma –

[1] Saccsiv, Apologeticum

Şi totuşi unii îşi doresc MULŢI ANI de apostazie! Vaticanul jubilează…

Am primit cu bucurie invitaţia Preacuviosului Părinte Enzo Bianchi, superiorul mănăstirii Bose, de a participa la lucrările celui de-al XVIII-lea congres ecumenic internaţional de spiritualitate ortodoxă, organizat între 8-11 septembrie 2010, de mănăstirea pe care o îndrumă Preacuvioşia Sa.

Tema congresului, Comuniune şi singurătate, este una de mare actualitate pentru viaţa spirituală şi activitatea pastoral-misionară a Bisericilor. În mod paradoxal, spiritualitatea ortodoxă, în general, şi în special spiritualitatea monahală creştină, poartă amprenta relaţiei dintre singurătate şi comuniune. Lepădarea de viaţa mondenă şi asumarea voturilor sărăciei, castităţii şi ascultării au ca scop eliberarea omului de patimile egoiste, pentru o totală consacrare a lui comuniunii cu Dumnezeu – izvorul iubirii nelimitate şi netrecătoare. Hristos Domnul spune că „oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru numele Meu, însutit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19, 29). „Însutit va lua înapoi” înseamnă bogăţia harului lui Hristos prezent în sufletul celor ce Îl iubesc pe El „cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul lor” (Matei 22, 39). Numai rugăciunea neîncetată transformă singurătatea în comuniune.

Este demnă de subliniat abordarea acestei teme pe baza experienţei mai multor tradiţii creştine. În lumea de astăzi, tot mai ameninţată de însingurare şi autoizolare ca individualism materialist şi consumist, care diminuează sau distruge comuniunea de iubire între oameni şi Dumnezeu, precum şi în societate, aprofundarea relaţiei dintre singurătate şi comuniune poate constitui o lumină în plus pentru activitatea pastorală, misionară şi socială a Bisericii.

În încheiere, ne rugăm Preasfintei Treimi – izvorul prim şi modelul suprem al Comuniunii de viaţă şi iubire eternă, după chipul Căreia a fost creat omul (Geneză 1, 26), să binecuvinteze pe toţi participanţii la acest congres şi să lumineze lucrările ce se vor desfăşura.

”  DANIEL

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Biserica Ortodoxă Româna este reprezentată de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cel care va transmite mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel

Printre subiectele pe care reuniunea le va aborda sunt incluse şi cauzele atacurilor recente asupra creştinilor în Jos, Nigeria, atacuri care au dus la moartea a câtorva sute de oameni. Deşi genocidul nu a fost declanşat de un diferend religios, ci în urma conflictelor etnice şi tribale, Chunakara a declarat că situaţia din regiune este dificilă şi că disensiunile religioase alimentează conflictele etnice. O delegaţie condusă de Chunakara a vizitat zonele afectate de conflict, în mai 2010, pentru a afla mai multe despre situaţia de acolo. âeastă reuniune internaţională, care va avea ca motto tema: ‘Transformarea comunităţilor: creştinii şi musulmanii în efortul de a construi un viitor comun’; este planificată, finanţată şi convocată prin efortul comun atât al Consiliului Mondial al Bisericilor, cât şi al mai multor organizaţii musulmane. Consultarea va identifica şi va aborda probleme de interes comun şi va încerca să ofere soluţii ce vor permite cooperarea între musulmani şi creştini, la toate nivelurile.

• Slavă lui Dumnezeu şi pe pământ pace”, tema Întrunirii Ecumenice Internaţionale pentru Pace din 2011
• Scuze din partea Patriarhului Serbiei pentru comunitatea musulmană
• Summit creştino-musulman
• Biserica Rusiei întăreşte relaţiile cu Dioceza catolică de Paris
• Dialog religios pe tema migraţiei
• Română şi Biserica Evanghelică din Germania
• Dialog ecumenic la Timişoara
• La Edinburgh are loc Conferinţa mondială „Misiune şi Evanghelizare”
• Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştină 2010 la Ierusalim: 23-31 ianuarie
• Participare a teologiei româneşti la congresul internaţional cu tema „Pace, frăţietate şi demnitate umană în religiile monoteiste”
• „Europa constituie în primul rând o realitate spiritual-culturală„
• Simpozionul internaţional cu tema „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi„ la Palatul Patriarhiei
• A IV-a Consfătuire panortodoxă presinodală Chambesy, 6-12 iunie 2009

• Simpozionul internaţional cu tema „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi„ la Palatul Patriarhiei

Simpozionul internaţional cu tema „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi„ s-a deschis ieri, 15 octombrie, după cum ne informează cotidianul „Ziarul Lumina„. Organizat cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 15-17 octombrie 2009, în Sala Conventus din Palatul Patriarhiei, de către Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul„ din Bucureşti, în colaborare cu Facultatea de Teologie Protestantă din Tübingen (Germania), prin domnul profesor Jürgen Moltmann, sub înaltul patronaj al Patriarhiei Române, simpozionul reuneşte profesori renumiţi de teologie de la mai multe universităţi din ţară şi străinătate.

Deschiderea a făcut-o ieri, în sala Conventus, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după ce invitaţii au asistat la Sfânta Liturghie din Catedrala patriarhală. Gazda primei şedinţe a fost pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, care şi-a exprimat speranţa „în realizarea unui dialog teologic fructuos şi de înaltă calitate„.

În cuvântul de deschidere, Preafericitul Părinte Patriarh a salutat cu bucurie pe toţi participanţii la simpozion. Despre tema simpozionului, „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi„, a spus că reprezintă o „fericită alegere„, deoarece se înscrie în manifestările organizate cu ocazia comemorării Sfinţilor Capadocieni, dintre care unii au contribuit fundamental la formularea învăţăturii de credinţă privitoare la Sfânta Treime. În acelaşi timp acest simpozion este un preludiu al anului 2010, dedicat Simbolului de Credinţă Niceo-constantinopolitan. „Dorim ca acest simpozion să fie pentru toţi un prilej de bucurie şi de comuniune spirituală„, şi-a închiat cuvântul Preafericirea Sa.

Tot Patriahul Bisericii noastre a susţinut şi primul referat al simpozionului, intitulat „Semnificaţia teologiei trinitare pentru viaţa şi misiunea Bisericii„, în care a făcut o introducere în sistematica simpozionului. Au fost atinse principalele idei şi mai ales orizontul în care trebie să se înscrie dialogul, a cărui finalitate trebuie să se regăsească în misiunea Bisericii. A vorbit despre legătura între dogma Sfintei Treimi şi taina Bisericii, despre faptul că structurile trinitare se fac vizibile acolo unde este o viaţă autentică spirituală şi despre unitatea eshatologică care arată orizontul spre care se îndreaptă Biserica.

A urmat profesorul Jürgen Moltmann, de la Facultatea de Teologie Protestantă din Tübingen (Germania), cu lucrarea „Dumnezeu Tatăl şi viaţa Sfintei Treimi„. Preafericitul Părinte Daniel l-a numit pe acesta „prieten al părintelui Dumitru Stăniloae, prieten al românilor şi al teologiei ortodoxe româneşti, cel ce a susţinut traducerea şi publicarea în limba germană a Teologiei Dogmatice a părintelui Dumitru Stăniloae„. Profesorul Moltmann şi-a împărţit expunerea în trei capitole. În primul a vorbit despre Iisus şi rugăciunea „Ava Tatăl meu„ – rugăciune cu care s-a adresat Hristos lui Dumnezeu. „âeastă rugăciune implică un fapt exclusiv care se referă numai la Sine însuşi în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. (…) Credem în Dumnezeu Tatăl datorită lui Hristos, căci prin această intimitate credem şi facem experienţa faptului că Dumnezeu este iubire„, a spus acesta. În capitolul al doilea a vorbit despre „Tatăl în Treimea imanentă„, iar în al treilea despre „Viaţa Treimii: Perihoreza„.

Sintetizând expunerea, menţionăm că acesta a atras atenţia asupra separării dintre Tatăl şi Fiul, separaţie injustă care s-a făcut în teologia occidentală, în special. A respins deducerea modernă a Treimii, căreia îi opune o viziune biblică; între filosofie şi Biblie trebuie să rămânem fideli Sfintei Scripturi, chiar dacă folosim un limbaj filosofic. A prezentat şi relaţia dintre Fiul şi Tatăl din perspectivă biblică şi iconomică, arătând de asemenea importanţa orientării treimice a experienţei creştine. A făcut şi o asimetrie în Sfânta Treime, despre Tatăl în Treimea economică şi în Treimea imanentă.

Pr. prof. acad. Dumitru Popescu, următorul conferenţiar, a scos în evidenţă teologia ortodoxă a profesorului protestant Jürgen Moltmann, prin referatul „Logos, Treime şi creaţie„. „Profesorul Moltmann porneşte de la premisa că în constituirea Treimii există în mod clar o prioritate a Tatălui, indiferent dacă o numim monarhie a Tatălui: Unitatea Treimii pleacă în veşnicie de la Tatăl. În viaţa Treimii însă, lucrurile se schimbă, fiindcă cele trei persoane sunt „una„, prin faptul că una se dă alteia şi trăiesc una în alta, aşa cum se desprinde din conceptul intratrinitar de perihoreză. Datorită perihorezei nu există în viaţa Treimii nici o prioritate a unei persoane faţă de alta, nici măcar prioritatea Tatălui. La acest nivel, Treimea este o comuniune de egali fără ierarhie, fiindcă unitatea Treimii nu se realizează nici prin monarhia Tatălui şi nici prin legătura unităţii în Duhul Sfânt, ci prin perihoreza iubirii veşnice„, a spus pr. prof. Popescu.

Referindu-se la Sfânta Treime, profesorul Moltmann susţine că în teologia ortodoxă „ar exista o prioritate a persoanelor divine faţă de relaţiile lor, pentru că în cadrul trinitar persoana şi relaţiile rămân simultane„. Din punct de vedere ortodox, „trebuie avut în vedere însă două lucruri. Pe de o parte, trebuie subliniat că fiinţa divină nu este un bloc monolitic, închisă în ea însăşi, ci are caracter relaţional care permite persoanei să se integreze în constituţia ei internă. Unirea dintre fiinţă şi persoană este atât de profundă, încât teologia patristică răsăriteană spune că atunci când privim persoana, vedem fiinţa, şi când ne îndreptăm atenţia spre fiinţă, vedem Treimea. Existenţa clivajului dintre persoane şi unitate explică oscilaţia existentă între Tatăl, ca factor constitutiv Treimii deasupra unităţii, şi viaţa divină, unde Treimea devine dependentă de unitate nemişcată. Noi susţinem că persoanele divine nu rămân nemişcate după modelul fiinţei divine, ci se mişcă din iubire faţă de om, prin energiile necreate, împărtăşite de Duhul Sfânt. Dacă persoana şi relaţiile ar fi simultane, din cauza unităţii, aşa cum se pretinde mai sus, ar însemna ca omul singur să se ridice la Treime, fiindcă Treimea nu coboară la om. Energiile necreate, care izvorăsc din Treime, reprezintă mijlocul prin care Logosul întrupat vine în lume, pentru ca lumea să urce la Dumnezeu. Dacă Treimea ar rămâne închisă în ea însăşi, ar fi greu de văzut modul în care Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât pe Fiul Său întrupat L-a dat ca preţ de răscumpărare pentru ea„, a explicat pr. prof. Dumitru Popescu.

În concluzie, „putem spune că secularizarea societăţii la care asistăm astăzi este produsul unei mentalităţi care a transformat lumea văzută într-o realitate autonomă, care funcţionează independent de Dumnezeu. Din cauză că Dumnezeu rămâne izolat în transcedenţa Sa divină, omul se gândeşte la Dumnezeu ca la o entitate care ţine de domeniul imaginarului. Nu este întâmplător dacă a apărut şi o aşa-zisă ficţiune ştiinţifică, care populează cerul cu fiinţe extraterestre, izvorâte din mentalitatea celor care au transformat lumea supranaturală în obiect de speculaţie fantezistă„, a conchis pr. prof. acad. Dumitru Popescu.

Un alt vorbitor a fost şi pr. decan Ştefan Buchiu, cu lucrarea „Monarhia Tatălui: dimensiunea catafatică şi apofatică„. „Departe de a considera monarhia Tatălui un concept superficial sau perimat, Dogmatica ortodoxă vede în el o adâncime spirituală nebănuită, prin prisma unei sinteze catafatic-apofatice, ca aceea realizată de părintele Stăniloae, de natură să exprime antinomia dintre unica Persoană izvorâtoare a dumnezeirii şi cele trei ipostasuri veşnice, împreună-fără-început, împreună-creatoare, proniatoare şi îndumnezeitoare, dar şi împreună-stăpânitoare în împărăţia veşnicei iubiri. Prevalarea de monarhia Tatălui, greşit înţeleasă, în conducerea societăţii umane sau a Bisericii, este neconformă cu Revelaţia divină, erodează spiritualitatea creştină şi impietează asupra raporturilor de autentică frăţietate din Biserică, ce trebuie extinse în societate. Dimensiunea personalist-comunitară şi cea duhovnicească sunt sacrificate prin afirmarea unor raporturi juridice şi exterioriste, ce se vor greşit fundamentate pe Revelaţia divină„, a punctat acesta.

Prima zi a simpozionului s-a încheiat cu susţinerea lucrărilor de către Elisabeth Johnson („Simboluri feminine ale lui Dumnezeu: Tradiţia şi dreptatea socială„), IPS Irineu al Olteniei („Sfânta Treime la Sfântul Vasile cel Mare„), prof. dr. Daniel Munteanu („Dumnezeu Tatăl – Izvorul iubirii şi al vieţii veşnice„), pr.prof. dr. V. Bel („Sfânta Treime la Sfântul Grigorie de Nazianz„) şi B. Oberdorfer („Principaliter – Aequaliter – Mutualiter? Modalităţi ale relaţiilor intratrinitare„). Astăzi, în a doua sesiune a simpozionului, vor susţine prelegeri T. Hainthaler („Dumnezeu Tatăl în Simbolurile de credinţă din Toledo: fons et origo totius trinitatis„), pr. prof. dr. I. Tulcan („Locul lui Dumnezeu Tatăl în comuniunea Sfintei Treimi la J. Moltmann şi D. Stăniloae„), Adrian Lemeni („Dumnezeu Tatăl – temei al unităţii intratrinitare. O abordare din perspectiva teologiei părintelui Dumitru Stăniloae„), pr. prof. N. Loudovikos („Real or Dictated Otherness? A Criticism of John Zizioulasâ Trinitarian Theology„), pr. prof. A. Niculcea („Observaţii istorico-sistematice moderne pe marginea adaosului Filioque), pr. N. Moşoiu („Paternitatea lui Dumnezeu Tatăl şi darul filiaţiei adoptive baptismale – , spiritum adoptionis filiorum (Rm. 8, 15)„), I. Martinca („Duhul Sfânt în credinţa Bisericii„), C. Ioja („Taina Treimii şi experienţa ei în dimensiunea liturgică a Bisericii„), pr. S. Şelaru („Relaţiile intratrinitare şi consecinţele lor în plan (i)economic„) şi S. Bergmann („În Duhul prin Fiul către Tatăl. Patru teze despre spaţiul Treimii şi mişcarea creaţiei spre mântuire„).

A IV-a Consfătuire panortodoxă presinodală Chambesy, 6-12 iunie 2009

In perioada 6-12 iunie 2009, la centrul ortodox al Patriarhiei de Constantinopol din Chambesy, în apropierea oraşului Geneva, au avut loc şedinţele celei de-a IV-a Consfătuiri panortodoxe presinodale, convocată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu acordul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale, exprimat în cadrul Întâlnirii Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale din 10-12 octombrie 2008, la Fanar, şi confirmat în cadrul schimburilor ulterioare de scrisori.

Consfătuirea a început cu săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii din sărbătoarea Cincizecimii şi s-a desfăşurat sub preşedinţia Înaltpreasfinţitului Mitropolit Ioan de Pergam, din cadrul Patriarhiei Ecumenice, cu sprijinul secretarului pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Ieremia de Elveţia. La Consfătuire au participat reprezentanţii tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, care au primit invitaţiile corespunzătoare de la Sanctitatea Sa Bartolomeu, patriarhul Ecumenic.

Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale au salutat participanţii consfătuirii prin intermediul mesajelor sau al reprezentanţilor. Participanţii la consfătuire au transmis telegrame tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Locale, cerând rugăciunile lor şi binecuvântarea pentru sesiunile de lucru care urmau.

Conform dorinţei Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe Locale, menţionată în Mesajul participanţilor la Întrunirea amintită, de la Fanar, în octombrie 2008, tema Consfătuirii presinodale a fost legată de organizarea diasporei ortodoxe. Hotărârea legată de ordinea de zi a fost luată de participanţi la începutul lucrărilor.

Consfătuirea, în duh de dragoste frăţească şi încredere, a analizat documentele pregătite la întrunirile Comisiei panortodoxe pregătitoare din 10-17 noiembrie 1990 şi 7-13 noiembrie 1995, la Chambesy. În documente au fost introduse completări, corectări şi explicaţii, adoptate în baza consensului.

Consfătuirea a recunoscut că toate Sfintele Biserici Ortodoxe doresc rezolvarea chestiunii organizării diasporei ortodoxe în baza tradiţiei şi a practicii eclesiologice şi canonice a Bisericii Ortodoxe. Consfătuirea a luat hotărârea creării de noi adunări episcopale în unele regiuni ale lumii, pentru reglementarea situaţiei diasporei, adică a credincioşilor care locuiesc în afara graniţelor Bisericilor Ortodoxe Locale. Preşedinţii acestor adunări sunt primii dintre episcopii Patriarhiei Ecumenice din zona respectivă, iar în lipsa acestora, următorii [ierarhi], în conformitate cu ordinea din Dipticele Bisericilor. Participanţii acestor adunări sunt toţi episcopii canonici, recunoscuţi de către toate Bisericile Ortodoxe şi care păstoresc comunităţi în fiecare din aceste regiuni. âtivitatea adunării episcopale este îndreptată spre manifestarea şi confirmarea unităţii Bisericii Ortodoxe, slujirea pastorală comună a locuitorilor ortodocşi din regiune şi mărturia comună a acestora în faţa lumii. Hotărârile din cadrul adunării episcopale se vor lua în baza unanimităţii Bisericilor, episcopii cărora sunt reprezentaţi în adunare.

Consfătuirea a aprobat, de asemenea, un proiect de regulament care să definească bazele activităţii adunărilor episcopale în diaspora ortodoxă.

Celelalte puncte de pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod, şi anume metoda de proclamare a autocefaliei şi autonomiei, precum şi ordinea dipticelor, vor fi analizate la următoarele şedinţe ale comisiilor presinodale pregătitoare şi prezentate pentru aprobare următoarelor consfătuiri panortodoxe presinodale.

Chambesy, Geneva, 12 iunie 2009

Semnează, preşedintele Consfătuirii, Mitropolitul Ioan de Pergam

sursa: http://www.basilica.ro/ro/stiri/

PAPA BENEDICT al XVI-lea EFECTUEAZA O VIZITA ISTORICA IN CIPRU
detalii
TOT DESPRE VIZITA PAPEI IN CIPRU
detalii
ORTODOCSII BULGARI CONSIDERA UNIREA CU CATOLICII O CHESTIUNE „URGENTA”
detalii
VIZITA PAPEI IN SERBIA IN 2013?
detalii
ERESIARHUL BARTOLOMEU VREA SA GRABEASCA CONVOCAREA SINODULUI „PAN-ORTODOX”
detalii
DEDESUBTURILE „SINODULUI” al 8-lea: NIKODIM-KIRIL-BARTOLOMEU-PAPA
detalii
MIRENI SI CLERICI DIN MITROPOLIA MOLDOVEI SE DELIMITEAZA DE ACTIUNILE PATRIARHULUI KIRIL
detalii

Hristostomos al Ciprului:
„Toţi ierarhii, care nu vor participa la primirea papei, smintesc poporul”!

Arhiepiscopul Ciprului trece la declaraţii care ar putea fi caracterizate ca nepotrivite după dezacordul evident al multor ierarhi din Cipru faţă de venirea papei în insulă. Astăzi a declarat (Sigmalive) că poporul se sminteşte nu de hotărârea sa de a-l primi oficial pe papa în Cipru, ci de poziţia ierarhilor care refuză să participle la primire! Grăitor este (în acelaşi articol) şi modul funcţionării sinodale, pentru că – după cum s-a menţionat – neînţelegerile ierarhilor referitoare la primirea  oficială a papei, în prezenţa ierarhilor Bisericii Ciprului, fuseseră exprimate deja în sinod.

Prezentăm articolul respectiv (Sigmalive, 25.05.2010):

Schismă pentru un „eretic”

Arhiepiscopul Hristostomos al II-lea a dat astăzi un răspuns membrilor Sfântului Sinod, care au declarat că nu preferă să fie prezenţi la festivitatea de primire a papei Benedict, la începutul lui iunie, cu justificarea că papa este un eretic. „âeştia sunt cei care smintesc poporul” – a declarat Preafericitul, susţinând că din momentul în care există o hotărâre sinodală sunt datori să tacă. A clarificat şi faptul că hotărârea despre cine va participa la festivităţi fusese luată la ultimul sinod şi de atunci îşi exprimaseră deja dezacordul. „Dacă nu le place”, a declarat semnificativ
Întâistătătorul Bisericii, „să rămână la casele lor şi în mitropoliile lor şi, dacă vor să se izoleze, să se izoleze”.

Referindu-se la mitropolitul de Lemesou, care a fost primul ce şi-a exprimat public delimitarea, arhiepiscopul a declarat că Atanasie de Lemesou n-ar avea dreptul să vorbească public.

Pe de altă parte, referindu-se la probabile reacţii împotriva papei din partea unor segmente organizate, care vor veni din afară, „Poliţia, a spus, îşi va face treaba şi, dacă vor, n-au decât să se măsoare cu ea”.

De altfel, Arhiepiscopul Antonio Franco, nunţiul apostolic al Vaticanului cu reşedinţa la Ierusalim, a răspuns că „fiecare are părerea lui şi nu se poate ca toţi să fie mulţumiţi”, comentând, după întâlnirea pe care a avut-o cu preşedintele statului. „Papa, a spus, nu vine ca să pună în pericol viaţa nimănui, accentuând că Biserica şi Statul nu se opun vizitei”.

(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_5061.html)

 Membrii Comitetului Executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor s-au reunit zilele acestea la Geneva, Elveţia. Delegatul Bisericii Ortodoxe Romane la această întâlnire a fost Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal.

Scopul principal al întâlnirii a fost instalarea noului secretar, Olav Fykse Tveit: „A avut loc instalarea oficială a noului secretar general al Consiliului Mondial al Bisericilor în persoana pastorului doctor Olav Fykse Tveit care aparţine bisericii luterane din Norvegia. El a preluat această funcţie încă de la 1 ianuarie 2010”, a spus Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, pentru TRINITAS TV.

De asemenea Preasfinţia Sa a oferit mai multe detalii, privind subiectele discutate pe ordinea de zi: „Pe agendă s-a aflat pregătirea celei de-a X -a Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor care va avea loc în anul 2013 în Coreea de Sud. Apoi, s-a discutat problema organizării centenarului Comisie Mondiale Asupra Misiunii şi Evanghelizării în Scoţia anul acesta. S-a discutat problema organizării Adunării Ecumenice Mondiale pentru pace în lume, ca pe o măsură de combatere a violenţei de toate categoriile şi a nedreptăţii în lume. âest eveniment va avea loc în anul 2011, în luna mai, în Jamaica. De asemenea, s-a făcut un apel către toate Bisericile care nu au făcut până acum un apel de colectare de ajutoare financiare pentru victimele cutremurului din Haiti”, informează Radio TRINITAS.

Reprezentanţii Comitetului Executiv au propus şi o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o biserică creştină pentru a face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor. Lucrările comitetului executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor se vor încheia mâine.