DOMNUL UMPLE CĂMĂRILE CERULUI CU SUFLETE ALESE!
OMAGIU ADUS PĂRINTELUI CONSTANTIN MIHOC
DE ANI DE ZILE, MĂ FRAMÂNTĂ O ÎNTREBARE: CUM E POSIBIL SĂ STAU PE GOLGOTA – LOCUL CEL MAI ZDRUNCINĂTOR DE SUFLETE DIN LUME – ŞI TOTUŞI SĂ SIMT ATÂT DE MULTĂ MÂNGÂIERE ŞI BUCURIE??!! LACRIMILE CURG NESTINGHERITE, BRAZDINDU-MI FAŢA DE FIECARE DATĂ (OARE SĂ FI FOST DE CÂTEVA MII DE ORI ÎN CEI 15 ANI PETRECUŢI ÎN ŢARA SFÂNTĂ!!?). ŞI TOTUŞI SUFLETUL MEU SE UMPLE DE O FERICIRE NEPĂMÂNTEANĂ, PE CARE NU O POT STĂVILI ŞI INIMA ÎNCEPE A CÎNTA…“HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI, CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÎND!!”. DAAA. AM TREMURAT. DAAA. AM PLÂNS. ŞI AM AVUT CIUDATA TRĂIRE CĂ PĂRINŢII MEI AU MURIT ÎNCĂ O DATĂ ÎMPREUNĂ CU PĂRINTELE CONSTANTIN, SUB “NIMICITOARELE DĂRÂMĂTURI”!!!
Văzut-ai că de acum moartea se numeşte pretutindeni „adormire” şi „somn” şi că ceea ce mai-nainte de aceasta îşi avea faţa înfricoşată s-a făcut lesne defăimată acum, după învierea lui Hristos? Vazut-ai cît de strălucită este biruinţa învierii?! Pentru învierea aceasta, nenumărate bunătăţi ni s-au adus nouă: pentru învierea aceasta, amăgirea dracilor s-a pierdut; pentru învierea aceasta, luăm în rîs moartea; pentru învierea aceasta, trecem cu vederea viaţa aceasta de acum; pentru învierea aceasta, către pofta celor ce vor să fie ne sirguim; pentru învierea aceasta, deşi sîntem înfăşuraţi cu trup, ne vom afla cu nimic mai prejos decît cei fără de trupuri, dacă vom voi. Astăzi s-au făcut biruinţele noastre cele strălucite. Astăzi Stăpînul nostru, după ce a pus biruinţă împotriva morţii şi după ce a stricat tirania diavolului, ne-a dăruit prin înviere calea către mîntuire. Deci toţi să ne bucurăm, să săltăm, să ne veselim! Căci, deşi Stăpînul nostru a biruit şi a făcut biruinţă, totuşi veselia şi bucuria sînt şi ale noastre, căci pe toate le-a lucrat pentru mîntuirea noastră.
(Sfîntul Ioan Gură de Aur)
Maicuta,binecuvantati!
Marturia Sfintiei-Voastre este zguduitoare si spune mai mult decat orice tanguire. E foarte greu sa te obisnuiesti cu pustiul in locul bucuriei senine pe care o daruia Parintele Constantin Mihoc. Astazi,in prima parte a unei emisiuni pe care i-am inchinat-o,am asezat langa o faclioara de ceara,chemarea clopotului de la Putna,un bocet din Bucovina si cateva imagini luate brut,cu tot tragismul lor. Nu stiu cum sa spun altfel cat ma doare,desi stiu ca nu sunt singura. Ma gandesc cu tristete inapoi,la toate cate le-a indurat, si iar ramane doar lacrima.— luminita vartolomeu · 8 August 2009, 01:50 · #
Prea Cuviosia Voastra,
Va suntem recunoscatori pentru cuvintele adanc simtite ale Sfintiei Voastre, care ne mangaie in marea noastra durere.
Domnul sa va rasplateasca si tuturor sa ne faca parte de fericita intalnire cu El si cu toti cei scumpi ai nostri in Imparatia Sa.
Pr. Vasile si familia
— Pr. Vasile Mihoc · 10 August 2009, 21:15 · #