HRISTOS SE NASTE ”¦ SLAVITI-L! HRISTOS DIN CERURI ”¦ INTAMPINATI-L!

  • decembrie 24, 2008
  • Mărturisiri
  • 0 comentarii

Ca-n fiecare an astept cu nerabdare Craciunul. M-am straduit sa invat poezia, dar n-am reusit. Ce sa fac ??? E tot mai complicata, nu mai inteleg nimic din ea si pe zi ce trece mi se pare tot mai lunga si fara sens. O sa ma certe Mosul stiu. Parca-l vad zburlindu-si mustatile la mine si amenintindu-ma cu vreun „embargo”. Dar de ce nu ma lasa sa-i spun ce stiu si ce-mi place,ca nici el nu-mi aduce ce vreau eu . Tare imi doresc un joc in care sa-mi pun mintea si inima la incercare ,in care sa fiu responsabil de ce fac si-n care sa-mi gasesc linistea sufletului. Dar parintii mi-au spus ca sunt mic, altii trebuie sa gandeasca pentru mine si sa simta in locul meu. Asa ca o sa-mi aduca un joc al multimilor ,in care ori de cate ori gresesti Nimeni este cel vinovat.
Pai sigur ca Nimeni o sa fie vinovatul, pentru ca regulile jocului sunt, ca fiecare jucator sa poarte o masca si un numar. Masca 1,Masca 2 Masca 3… Castiga cel care se identifica mai bine cu masca sa.
Cine-i vinovat de cutare fapta? Masca 1. Cine-i masca 1? Nimeni, numele lui este Masca 1 si atat.
Brrrr………asta-i joc de iarna si de noapte. Un fel de a v-ati ascunselea, pentru cei ce vor sa se ascunda in MAREA CETATE..e jocul lui Cain.
Dar ceilalti, cei simpli si sinceri cu ce or sa se joace Doamne? Pentru ei nu ai nici un dar ? A da, CETATEA LUMINII, a Adevărului, primăvara veşnică. Poti sa nu mai vii la mine „Masca Mos Craciun ,eu o sa astept de acum …….NAŞTEREA.

Un copil săturat de minciună

MOS CRACIUN NU EXISTA!

Zilele trecute am primit aceasta scrisoare de la un preot intristat,care nu mai stie cum sa faca,ce metode sa adopte,pentru ca familiile pe care le pastoreste sa inteleaga un adevar ireversibil….mos craciun e o inventie…si inca una satanica!Desigur scrisoarea e un pamflet,scris in virtutea zecilor de ani de minciuna si otravire ,cu care omenirea si-a agresat inocenta copiilor …pe care cu mindrie -zic ei-i-au adorat,le-au daruit cele mai frumoase si scumpe cadouri..in numele lui”MOS CRACIUN”..”MOS GERILA”..sau cum l-a mai chemat..de exemplu,la fratii nostri rusi ,numele lui este DED MOROZ…in Bulgaria il cheama DYADO KOLEDA…in Ungaria…MIKULAS..in Danemarca …JULEMANDEN…in Finlanda ii zice JOULUPUKKI.
Cei mai mulţi cercetători (Pericle Papahagi, Vasile Pârvan, Sextil Puşcariu, Theodor Capidan, Nicolae Drăganu) consideră că termenul provine din latinescul calatio cu forma sa de acuzativ calationem. La romani prin calatio se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă, şi, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie. Este lucru bine ştiut că până către sfârşitul secolului al IV-lea, naşterea lui Hristos se sărbătorea odată cu Boboteaza la 6 ianuarie, când se obişnuia să se facă anunţarea sărbătorilor de peste an (Paşti etc.). Şi cum celor de curând creştinaţi din Dacia şi din sudul Dunării această anunţare li se părea apropiată de sărbătoarea păgână calatio, au denumit cu acest termen sărbătoarea creştină a naşterii lui Hristos.
Alţi cercetători (între care Aron şi Ovid Densusianu,[necesită citare] Al. Rosetti,[necesită citare] Al. Graur[necesită citare] ş.a.) derivă cuvântul Crăciun din etimonul creatio (cu acuzativul creationem, în latina vulgară creation/creatiun) deci ziua creării sau a facerii lui Iisus. Deşi s-ar putea obiecta că acesta ar fi o concepţie ariană (care socoteşte că Fiul este o creatură a Tatălui), se poate răspunde că poporul care a creat termenul nu putea cunoaşte (şi nu cunoaşte nici acum) asemenea subtilităţi teologice. În reacţie la această ambiguitate, elitele bisericeşti au înlocuit aceste termen popular cu acela de sărbătoarea Născutului (tot de origine latină), aşa cum se constată în Evanghelia învăţătoare din 1642 şi în Cazania lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiaşi termen deci cu care şi celelalte limbi neolatine (romanice) – şi nu numai – au derivat numele sărbătorii (Noël, Natale, Navidad, Nativity).
Am aflat aceste mici amanunte dintr-o scurta privire pe Wikipedia. Tot de acolo aflam urmatoarele: Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei, venit din Occident, cel mai probabil de la popoarele germanice. Încetul cu încetul, acesta a intrat în tradiţia creştină. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provincile Alsacia şi Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci mai degrabă ca cea a Anului Nou. De aici tradiţia se extinde în întreaga Franţă, Spania, Italia şi Elveţia…..Tot de acolo aflam ca nici in Romania nu a avut vreo insemnatate crestina prezenta si impodobirea bradului..niciodata!…. Odată cu evoluţia etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înţelesuri, precum cel de „arbore de judecată”, „arbore de pomană”, „arbore fertilizator” sau „stâlp de arminden„…..si bibliografia prezentata pentru informatiile acestea ,ni se spune ca a fost luata din Mitologia romana ,de Romulus Vulcanescu Editura âademiei -Bucuresti-1985. Exista foarte multe insemnari si dovezi ca atit impodobirea bradului ,cit si prezenta caraghioasa a acelui mosulet gras si imbracat in rosu,nu au nicio legatura cu NASTEREA DOMNULUI ,sarbatoare pur crestina .Ba din contra..daca cautam bine in istoria popoarelor germanice,pentru a vedea originea bradului…aflam ca acesta era UN SIMBOL PAGIN ..ca si VASCUL

Vascul era considerat planta sacra la vechii druizi, si simbol al vietii eterne la fel ca si pomul de Craciun.
Cu 200 de ani inainte de nasterea lui Iisus Hristos, druizii foloseau vascul pentru a sarbatori sosirea iernii. âestia adunau aceasta planta verde, un parazit care creste pe alti copaci, si o foloseau pentru a-si decora locuintele. Druizii credeau ca planta avea puteri vindecatoare speciale pentru o gama foarte larga de afectiuni, de la infertilitatea femeilor pana la ingestie cu otrava.
De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala.
De asemenea, scandinavii considerau ca planta este un simbol al pacii si al armoniei. Asociau vascul cu zeita lor Frigga, patroana dragostei. Obiceiul de a te saruta sub o crenguta de vasc probabil ca a derivat din aceasta credinta ancestrala.
Vascul a fost considerat sacru de norvegieni, druizii celti si indienii nord americani.Preotii druizi taiau vascul din stejar cu o secera de aur. ramurile trebuiau prinse inainte de a atinge Pamantul. Ei rupeau apoi ramurile in multe ramurele si le imparteau oamenilor, care le atarnau deasupra usilor ca protectie impotriva trasnetelor, fulgerelor si altor rele. Folclorul a dainuit peste secole. Se crede ca o ramurica pusa in leaganul unui copil il fereste de dracusori. Dand o ramurea primului vitel nascut dupa Anul Nou se protejeaza intreaga cireada..
Iar despre druizi..numai cuvinte frumoase avem a afla….
La autorii antici, cuvântul druid avea două sensuri: în sens strict însemna învăţători de filozofie morală şi ştiinţe iar în sens mai larg include preoţi, ghicitori, judecători, învăţători, fizicieni, astronomi şi filosofi. Ei formau o clasă aparte şi ţineau poporul, care le era mult inferior, în supunere. Aveau, ca şi sacerdoţii geto-daci, anumite privilegii ca excluderea de la plata taxelor şi de la serviciul militar
Se stie despre druizi ca obisnuiau sa se intilneasca o data pe an, intr-un loc special. Aici se discutau toate problemele majore si se luau cele mai importante decizii
Druizii erau scutiti de eventuala participare la un razboi, nu plateau taxe, Se spune ca religia le interzicea druizilor sa le predea scrierea aspirantilor la acest titlu, dar, in acelasi timp, le recomanda ca pentru nevoile publice sau private sa se foloseasca de alfabetul grec. âeasta interzicere era sustinuta prin doua puncte de vedere: in primul rind, pentru ca impiedica divulgarea invataturilor lor, iar in al doilea rind, pentru ca, folosind scrierea, neglijau memoria.
Punctul central al invataturilor druizilor il reprezenta faptul ca sufletul nu se pierde si ca, dupa moartea unei persoane, el trecea dintr-un corp in altul. Conform credintei lor, aceasta idee avea darul de a stimula curajul, deoarece inlatura frica de moarte.
Druizii se foloseau foarte mult de speculatii legate de astre si de miscarea acestora, privind dimensiunile lumii si
In alta ordine de idei, dupa Strabon, un alt invatat antic, clasa intelectuala a celtilor sacrificiile si divinatia si, cea de-a treia categorie, druizii propriu-zisi, filozofi si teologi, care se ocupau cu interpretarea naturii si a filozofiei morale. âeasta ultima categorie era considerata de celti ca fiind cea mai importanta.
Oricit de greu de crezut ar parea, istoria a retinut numele unui singur druid, Diviciacos, protagonist al Razboiului Galiei. Cicero, un alt istoric roman, l-a intilnit la Roma si a mentionat calitatea sa de druid. In rest, identificarea arheologica a druizilor a ramas pina astazi extrem de dificila si, daca nu ar fi existat o serie de monumente megalitice si legendele create in jurul lor, am fi putut spune ca druizii nu au existat niciodata!
Cuvintul „druid”
La ora actuala exista doua explicatii pentru cuvintul „druid”. Una dintre ele, a lui Pliniu, spune ca acest cuvint ar fi provenit din galicul „derw”, care semnifica stejar, druidul devenind astfel „omul de stejar”. Cea de-a doua explicatie, a lui Le Roux, spune ca acest cuvint isi are originea in sanscrita, unde „dru” semnifica „des”, iar „vid” – „a sti”, fapt care-i califica pe druizi ca pe niste savanti.
Druizii jucau un rol important in societate si se spune ca nici macar regele nu vorbea in fata lor. Se ocupau de educatie, de justitie, de medicina, de divinitati si de arte.
Tinerii aspiranti la titlul de druid isi incepeau educatia de mici si, in general, aveau nevoie de 20 de ani pentru a acumula toate cunostintele necesare.
Istoric vorbind, responsabili de disparitia druizilor au fost romanii. Druizii au fost interzisi, sub pretextul ca faceau sacrificii umane. A fost o miscare inteligenta a romanilor (deoarece druizii aveau o influenta foarte mare asupra maselor, pe care le puteau manipula), care a fost definitivata mai tirziu de crestinism, cel care a „ras de pe fata pamintului aceasta religie barbara”. De notat este, insa, ca singurul text care vorbea in realitate despre sacrificii umane a fost irlandez-crestin, redactat in latina, si se referea la Sfintul Patrick!
Religia druida (politeista) a continuat, totusi, sa existe, in clandestinitate, in manastirile crestine (cum ar fi cele benedictine). Elementele traditiei druide, care nu puteau fi scrise, dupa cum am mai subliniat, au fost transpuse prin extensie la crestinism, in special in manastirile celte irlandeze. Numeroase poeme druide au fost adaptate sau cenzurate.

Sarbatori druide
Druizii antici celebrau patru mari sarbatori: Imbolc, Beltaine, Lughnasad si Samhain, despre care se crede ca erau mai mult sociale decit religioase.
Astazi, cei care se considera urmasii druizilor procedeaza la un ritual pentru toate aceste patru vechi sarbatori. Un astfel de ritual are o structura fixa: nu se construiesc edificii speciale pentru practicarea sa, ceremoniile se deruleaza in paduri, in nopti sacre. In general, se procedeaza la aprinderea unui foc in mijlocul unui cerc, in care se plaseaza druizii (notiunea de cerc este foarte importanta, deoarece reprezinta ciclul timpului, eternitatea). Intrarea druizilor in cerc se face prin partea de vest. Druidul multumeste spiritului locului, dupa care face apel la pace. Cercul nu poate fi deschis decit daca pacea domneste in cele patru directii: Est (aerul), Sud (focul), Vest (apa) si Nord (pamintul). In timpul ritualului propriu-zis se rostesc rugaciuni druide. La final, se multumeste din nou spiritului locului, iar cercul se inchide. âest ritual nu este, insa, decit o copie palida a ceremoniilor antice, a caror urma s-a pierdut undeva in negura vremurilor.
Vechea sarbatoare druida Imbolc se celebra la 1 februarie si reprezenta sarbatoarea Marii Zeite, ziua in care ea isi prezenta lumii intregi nou-nascutul, pe tinarul Soare. Premisele primaverii erau simbolizate prin aparitia primilor miei. Pamintul era gata pentru a fi arat, iar taranii se asigurau ca uneltele se prezentau in buna stare de functionare. Imbolc era si o sarbatoare a purificarii, in sensul ca oamenii se spalau in mod simbolic pe miini. Irlandezii au preluat aceasta sarbatoare si au cosacrat-o zeitei Brigitt.
Beltaine se celebra la 1 mai, moment in care se aprindeau doua focuri, iar participantii erau obligati sa treaca printre ele. Sarbatoarea mai era denumita si Focul Frumusetii, in onoarea lui Belenos. Se cinta, se dansa si se faceau coronite din flori pentru alegerea Reginei lui Mai.
Lughnasad se celebra la 1 august, era sarbatoarea regelui, iar in timpul sau, Lugh, marele rege solar, isi onora mama. Sarbatoarea se tinea in locuri sacre si era insotita de muzica si de diverse jocuri.
Samhain – 1 noiembrie. Sta la originea Halloween-ului de astazi. In fapt, se spune ca, in noaptea de Samhain, timpul se oprea si ca nu mai existau frontiere intre lumea celor vii si lumea celor morti. Era momentul in care se respectau stramosii. Era sarbatoarea batrinei Cerridwen, care lua asupra sa durerile si necazurile oamenilor. Prin aceasta sarbatoare se marca sfirsitul verii si speranta intr-un an mai bun!

Celtii, in general, si druizii, in mod special, au reprezentat un capitol interesant in istoria omenirii, fapt foarte usor de subliniat prin multitudinea de legende care s-a format in jurul lor. Din nefericire, insa, astazi este dificil de stabilit granita dintre legenda si adevar in privinta druizilor, motiv pentru care majoritatea istoricilor sint foarte atenti cu izvoarele pe care le folosesc atunci cind vorbesc despre ei. Indiferent, insa, cit de putine sint datele veridice despre druizi, important este faptul ca acestia continua sa fascineze si sa nasca noi si noi legende in jurul lor, multe dintre ele transpuse chiar si pe marele ecran sau folosite ca sursa de inspiratie pentru o serie de benzi desenate.
Robert Ferent
Dar despre minunatul..MOS CRACIUN….pe care-l vedem cu uimire ,pina si in fata altarelor,stind de vorba cu copii si bunicii..cu aerul lui jovial …impartind cadouri….PRECUM ODINIOARA..CINE?..ATI CHICIT…SFINTUL NICOLAE!!!!!


DA DA!..DE O MIE DE ORI DA!..
NU EXISTA NICI UN MOS CRACIUN..SAU GERILA ..SAU CUM L-OR MA FI NUMIND CI UN OM CU EXACT ACELEASI FAPTE. DAR CEL CE SE CHEAMA SFINTUL NICOLAE – FIE SI MOS NICOLAE-, DACA VA SIMTITI ATIT DE APROPIATI DE EL , INCIT SA-L NUMITI MOS…SINT CONVINSA CA NU SE VA SUPARA ..CI MULT MAI INTRISTAT ESTE CIND VEDE ADUNATURA PAGINEASCA A LUMII EXTAZIINDU-SE SI ADULIND ..UN DRAC CU FATA UMANA CACI..CE POATE FI ACEST MOSULICA..CHEFLIU..CARE MAI ARE DIN CIND IN CIND SI CITE ”š”˜O CRACIUNITA”™..CU UN MINIJUPE RESPECTABIL!!!”

Nu este clar când şi pe ce cale a pătruns mitul lui Moş Crăciun în obiceiurile româneşti. În orice caz, Moş Crăciunul românesc, cu plete dalbe, nu are alura unui yankeu publicitar, sania lui nu este trasă de reni, în cel mai bun caz de cerbi. Astăzi nu poate fi despărţit – nici în imaginaţia copiilor, nici în pregătirile părinţilor – de sărbătoarea Ajunului (seara de 24 decembrie). În timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele după modelul rusesc în „Moş Gerilă”, ceea ce a provocat riposta promptă a lui Al.O.Teodoreanu-Păstorel într-un distih celebru care, din motive de purism academic, nu poate fi redat aici.
Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca şi un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind şi tradus şi publicat în întreaga lume.        În 1860, cotidianul Harper”™s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun şi va da mitului principalele sale caracteristici vizuale.Nast este şi cel care a „stabilit” în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord.âeastă idee a fost preluată anul următor de scriitorul George P. Webster.
În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola va difuza astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Chiar şi în ziua de astăzi, Coca-Cola, foloseşte aceeaşi imagine a lui Moş Crăciun în spoturile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Numeroşi Părinţi ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data matiriului lor, adică la data “adevăratei lor naşteri” din prespectiva bisericii. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.
Din motive politice, aşa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creştină a considerat copierea sărbătorilor şi a riturilor păgâne ca fiind soluţia răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic ataşate vechilor sărbători şi practici rituale păgâne.
Sărbătorile din jurul solstiţiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreştină. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă.
Iata ce cuvinte uimitoare-probabil pentru 80-90% din populatia Romaniei,a spus domnul Vintilia Mihailescu,Directorul Muzeului Taranului Roman: “Intre Mos Gerila-comunist si Mos Craciun de azi,nu e prea mare diferenta din cauza desacralizarii sarbatorii NASTEREA DOMNULUI”!!!!El spune ca traditiile crestine au fost diluate de ateism si consumerism. NU INTELEG CUM CEI CE SE AFLA LA CONDUCEREA BISERICII ORTODOXE ROMANE,NU SESIZEAZA “GAURA NEAGRA” IN CARE VREA SATANA SA NE ARUNCE …SI INCA CU MULT FAST SI STRţUCIRE…
UITATI-VA ROMANI PE STRAZILE ORASELOR UNDE TRAITI….DE LA NORD LA SUD SI DE LA EST LA VEST!!!!!!IMAGINI CA ACESTEA VETI VEDEA PESTE TOT-


OARE ASA ARATA STEAUA BISERICII DIN BETHLEEM,CONSTRUITA DE SFINTUL CONSTANTIN CEL MARE??????….CHIAR SI IN SUBIECTUL ACESTA STIRILE ,INFORMATIILE SATANZATE ABUNDA IN TOATA PRESA LUMII


Controverse şi analize

Unii dintre cei care au studiat Biblia au afirmat, însă, că Iisus s-ar fi născut, de fapt, primăvara.

Recent, un grup de astronomi australieni a ajuns la concluzia că Iisus s-a născut pe data de 17 iunie. Cu ajutorul unui software complex, astronomii au cartografiat apariţia Stelei din Bethleem, care i-a condus pe cei trei magi la locul naşterii Mântuitorului.

Potrivit lor, analiza a relevat existenţa unui eveniment astronomic spectaculos, cel mai probabil, o aliniere spectaculoasă a planetelor Venus şi Jupiter.

âestea s-ar fi apropiat atât de mult încât au început să strălucească deodată, împreună, iar acest eveniment luminos ar fi fost interpretat de magi ca semnalul pe care îl aşteptau – Steaua de la Bethleem. Astronomii au stabilit şi că evenimentul s-a produs în anul 2 î. Hr.

Inconjurati de asemenea stiri…de astfel de atacuri “subtile”si fatise,cuvintele UNUI SFINT PARINTE CA SFINTUL IGNATIE TEOFORUL….par cel putin desuete:”Domnul nostru Iisus Hristos ,dupa iconomia dumnezeiasca a fost nascut de Maria,care era din semintia lui David…si din Duhul Sfint…..Fecioria Mariei, Nasterea si Patimile Domnului,au ramas ascunse printului acestei lumi ,trei taine implinite intr-o tacere deplina.”


ACESTEA SINT BUCURIILE DE CARE TREBUIE SA SE UMPLE SUFLETELE NOASTRE IN ACESTE ZILE…NU IN GLORIE…CI IN UMILINTA ,SARACIE SI SFINTENIE S-A INTRUPAT DIN FECIOARA ,FIUL LUI DUMNEZEU..GRELE CUVINTE..UIMITOARE FAPTE..DULCI SI SFINTE SIMTAMINTE…FIE CA INGERII DIN CER SA LUMINEZE INIMILE SI SUFLETELE TUTUROR CRESTINILOR ADEVARATI,CARE VOR DORI CA MACAR DE ACUM ….SA-L CAUTE IN SARBATOAREA DE”CRACIUN”…PE PRUNCUL IISUS ,CARE S-A NASCUT IN 25 DECEMBRIE..ACUM 2008 ANI IN PESTERA DIN BETHLEEM

“HRISTOS SE NASTE, SLAVITI-L
HRISTOS DIN CERURI, INTIMPINATI-L!”

Tags:

0 Comments

You can be the first one to leave a comment.

Leave a Comment